Iata cateva definitii noi ale unor termeni vechi…

SEXOLOG: olog de sase picioare???

Toata lumea ii zice “Leapsa”. Eu stiu din copilarie ca jucam “Prinsea”. Adica jocul in care un copil fugea dupa altii si incerca sa-l prinda.  Sau macar sa-l atinga. Adica era vorba de un “alergator” si mai multi “alergati”. Pentru ca tu “alergat” sa nu devi “alergator” trebuia sa nu te lasi prins sau atins. Pentru asta s-au inventat diferite variante ale jocului: “Prinsea pe starcite” sau “Prinsea pe ouate” (adica cel alergat trebuia sa se “starceasca” (aseze) ca si cum s-ar oua daca exista pericolul sa fie atins de alergator), “Prinsea pe cocotate” (adica cel alergat trebuia neaparat sa se cocoate pe gard, pom, bolovan sau orice obiect care era mai sus decat nivelul solului), sau “Prinsea pe animale” (cand trebuia sa rostesti repede un nume de animal, mereu altul daca erai de mai multe ori in pericol). Acum realizez ca Leapsa e tot un fel de prinsea, adica dupa ce o primesti, trebuie sa o dai la altul… Asa ca ma grabesc sa onorez leapsa primita de la Maminineta:

,,cele mai bune condeie din on-line-ul românesc. Care sunt cei mai buni “creatori de conţinut” original (dincolo de marketing, pricepere tehnică, influenţă etc). Talent la taste, aşadar.”

Mami, tu esti una din preferatele mele. Te nominalizez desi am primit leapsa de la tine. Stilul tau ma inspira sa-ti raspund in versuri sau mai nou, sa scriu si eu cate o poezie. Apoi Nea  Costache care stie sa povesteasca povesti inspirate din viata de la tara, cu un grai neaos oltenesc.  Apoi Alin, care e Pamflezistul si care ma bine-dispune de cate ori ii citesc creatiile. Si scrie pamflete din ce in ce mai bune. Weiter so, Alin! Nenea Iancu, cu poeziile si proza lui gastronomica minunata. Am invatat multe secrete ale bucatariei de la tine, nene Iancule. Nu am s-o uit nici pe Mirela, care ne imbata cu parfumurile franzuzesti si nu numai, dar nici pe Trexel “sa mori tu”, vecinul meu scump la vedere. Pe Satmareanca nu o nominalizez. Uite asa! Ca nu prea mai scrie ca e ocupata sa dea mana cu persoane importante… nu spun nume.   Vania, este la fel de aproape de sufletul meu ca si Nea Costache. Scrierile lui ma bucura de fiecare data, desi sunt cam puturos la comentarii… Deci “Prinsea” merge mai departe si sa nu incercati sa va starciti sau sa va cocotati sau sa-mi ziceti in vreun fel, ca nu am nici coarne, nici nu mormai nici nu arat ca alte animale…

Sunt numai eu, cu cel de-al2lea blog al meu…

de   <al2lea>

Şi dacă se îmbolnaveşte Primadona… nu ştiu ce le fac ăstora care ar trebui să dea bani pentru sănătate! Le fac… le fac mustăţi pe Bannerele electorale, fir-ar mama lor a dracului! În toamna asta, de la începutul sezonului rece, Spitalul Judeţean II, adică fostul Municipal, nu are încălzire. Primadona e de gardă azi şi e îngheţată bocnă. Îi îngheaţă mâinile pe instrumente.

Din vară se vorbeşte de înlocuirea cazanului, dar banii nu sunt, numai în buzunarele celor care fac campanie electorală. Băse are Bannere cat blocul, din care ne priveşte “ocrotitor” cum trăim bine! Aşa ceva nu poate fi adevărat! Stau bolnavii în pat cu pătura peste cap.  Cum e posibil, să se întâmple aşa ceva?

Cine trebuia să aloce banii şi nu a făcut-o? Ce zice Consiliul Judeţean şi Primarul de treaba asta? 

Cui îi pasă că medicii se îmbolnăvesc în spital? Cui îi pasă de bolnavii care dârdâie sub pătură? Cui, domnule Primar? Puteţi dormi noaptea ştiind că într-unul din spitalele municipiului pe care îl conduceţi bolnavii suferă, pe lângă boală şi de frig?  Cum ar fi domnule Primar să fiţi operat în gardă de un medic cu mâinile ca de gheaţă tremurând şi el şi dumneavoastră de frig?

Acuma, în afară de medicamente, trebuie să-şi aducă bolnavul şi calorifer electric ca să nu-i stea inima. Mai ales la Cardiologie. Ca să nu mai vorbim şi de secţiile chirurgicale din spital.

De-amar! Halal să vă fie domnilor conducători!

Va prezint mai jos câteva din poziţiile preferate de yoghinii consacraţi sau… “vopsiţi”

Ati auzit de Katie Melua?
Am descoperit-o pe blogul noului meu prieten “Skybilon“

De cum intri, observi două cazane de cupru aşezate pe un postament sub care arde neîncetat focul. Peste tot domneşte o curăţenie exemplară. Ni se povesteşte despre fluxul tehnologic, despre ce fel de fructe se folosesc la distilarea ţuicii. In principal se distilează pălincă din prune, dar si din pere, sau fructe de pădure. Localnicii preferă pălinca din prune cărora nu li s-au îndepărtat sâmburii (are o aromă specială, de sâmbure), dar sunt şi clienţi care doresc să aibe pălincă din prune fără sâmburi. Sunt impresionante butoaiele uriaşe cu borhot, dar şi mai şi faptul ca dintr-un recipient zidit (răcitorul) curge prin două ştuţuri vodca, iar prin cel de-al treilea, pălinca, adică ţuica distilată a treia oară.  Suntem îmbiaţi să gustăm. Cei curioşi îşi trec degetul prin jetul de pălincă şi apoi repede în gură. Aburii de alcool îţi îmbată simţurile şi se simte chiar şi aroma de sâmbure. Unul din angajaţi ne face o demonstraţie. Umple un pahar de cupru şi îl aruncă pe cazanul încins, care ia foc instantaneu. Focul se stinge în cateva momente, după ce alcoolul s-a evaporat.

 Privesc spre focul care arde în şemineu. Văd o întregă viaţă dedicată muncii şi pasiunii pentru lucrul făcut bine. Lăngă foc, un fotoliu de piele. Domnul Zetea imi şopteşte: “Acesta este fotoliul în care vreau să îmbătrânesc”…