Concediu in Romania (Episodul 1)

Am revenit din concediu.  Am urmat si anul acesta „traditia casei” si fara sa imi fac un plan anume, inspirat de natura care parca te imbie la calatorii si de sfaturile meteorologilor, m-am urcat in masina. mi-am luat familia si am plecat spre „tarile calde”… adica mai in sud, spre locurile mele natale, in primul rand.

Primul popas: Campulung Muscel

Am regasit Campulungul cu aceeasi emotie si mi-am umplut plamanii de aerul tare si ozonat al padurilor de brad.

 

Drumul pana acasa a fost superb. Vreme buna, sosele acceptabile iar apropierea de munti imi producea o euforie si o placere care numai in preajma locurilor natale o poti simti. Nu am putut sa nu remarc faptul ca desi era cald, aveam aer din belsug… un aer curat, atat de curat ca seara „cadeam lat” de oboseala si dormeam ca pe vremea copilariei…fara probleme si griji. Am facut a doua zi „turul de onoare” am batut cu piciorul „Bulevardul Pardon”, am privit cu nostalgie furnicarul din „Gradina Merci” si am remarcat cu parere de rau ca nu mai cunoastem pe nimeni in oras. Pe vremuri cunosteam macar din vedere foarte multa lume. Aproape la tot pasul trebuia sa ma salut cu cineva. Acum…parca toti cunoscutii s-au mutat. Ori s-au „maturizat” asa ca nu-i mai cunosc eu? Cine stie? Ce mi s-a parut neschimbat a fost vechiul Barometru din Gradina Publica (zisa si Gradina Merci) care parca pentru a face placere turistilor arata mereu Vreme Buna (de mult il suspectez eu de nesinceritate!) si grupul de pensionari jucatori de table- parca mereu aceiasi- inconjurati de liota de gura-casca, chibiti de toate varstele, cuprinsi de aceeasi pasiune pentru joc. Si parca totusi…lipseste ceva pentru a fi perfect… poate mirosul castanilor infloriti, poate fanfara din chiosc sau poate… pur si simplu prietenii pe care nu-i mai regasesc… Am iesit a doua zi din nou, tocmai incepusera „Zilele orasului”. Bulevardul Negru Voda (zis si Bulevardul Pardon), promenada orasului era plin da lume, tarabe cu obiecte de artizanat, haine, dulciuri si o sumedenie de nimicuri ieftine dar pline de culoare si veselie. Nici de data asta nu am intalnit pe nimeni cunoscut.  Probabil sunt toti in concediu.

Am lasat excursiile de o zi pentru ultima parte a concediului si dupa ce ne-am odihnit doua zile am plecat spre Litoralul romanesc. Nu stiu altii ce parere au sau prin ce statiuni isi fac concediul de stau cate doi pe un loc dar eu gasesc litoralul romanesc din an in an mai frumos. Citez de la un prieten: „pe plaje se sta aproape 2 pe un loc.  

Ce am facut sau ce poate face „un tanar iresponsabil” de varsta mea, la mare va voi povesti in episodul 2.