Archive for Octombrie 2008

Patricia Kaas – Les Hommes Qui Passent… si inca..

O voce mare…si mai mult decat atat, muzica buna. Enjoy..

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
more about „Patricia Kaas – Les Hommes Qui Passent„, posted with vodpod
Anunțuri

O reteta cu… iuteala

Iata ce trebuie facut:  te duci in piata, te plimbi printre mesele pline cu de toate si cauti cei mai frumosi ardei iuti. Cauta sa fie foarte iuti (nu te apuca sa-i gusti…ca cine stie ce patesti!) si de diferite culori – verzi, rosii si galbeni. Cumperi cat vrei si cat crezi ca mananci pana la vara, cand apar cei proaspeti. Cumpara si niste arpagic si du-te degraba acasa. Nu mai pierde vremea, ca iarna e aproape!

Curata arpagicul de foile uscate. Spala ardeii iuti si apuca-te sa-i tai feliute, cam de 3-4 mm grosime.  Amesteca culorile. Ia un borcan curat, sau doua, sau trei…sau cate vrei… Pune un strat de ardei, unul de arpagic si tot asa, pana se umple borcanul (sau borcanele). Toarna otet simplu, pana le acopera si leaga bine borcanul. Daca ai capac, e si mai bine.

Iarna desfaci capacul si scoti cu lingurita ardei si arpagic „murat”. Pune intr-un pahar si aseaza pe masa lanaga o ciorba de pastai, dreasa cu smantana…

…sau ori de cate ori doresti sa iti aduci aminte de mine…

🙂   🙂

Poveste…

Era odata un padurar care isi ducea zilele taind si strangand, impreuna cu sotia lui, uscaturile din padure… Si cum taia el cu securea crengile usacate ale copacilor, in apropierea unui lac, se intampla ca din greseala ii scapa securea din mana si…baldabac!!! direct in fundul lacului se opreste…

Se aseaza bietul om pe marginea lacului si incepe sa se vaite…

„- Valeu…vaaaiii… ce ma fac… cum o sa-mi mai castig painea de acum incolo… Vaaaaii…copilasii mei or sa moara de foame…!”

Iese Zana Lacului si zice: „-De ce plangi, om bun?”

-„Cum sa nu plang”, zice padurarul… „uite mi-a scapat securea din mana si s-a dus direct pe fundul lacului… cum o sa-mi mai castig painea cea de toate zilele?”

Se scufunda Zana Lacului si iese cu o secure de aur… „- Asta e securea ta? – intreaba Zana… „-Nu, nu e asta…” zice padurarul. Se scufunda zana inca o data si iese cu o secure de argint… „-Asta e?” „-Nu. nu e asta, e una mai veche si mai ruginita…” Se scufunda zana inca o data si iese cu securea veche, ponosita a padurarului… „- Asta e, asta e!” – zice padurarul cu bucurie… O prinde in mana , o saruta si nu stie cum sa-i mai multumeasca zanei… „- Uite, zice zana, pentru ca ai fost asa de cinstit si nu te-ai lacomit la vederea securilor de aur si de argint… uite…. ti le fac cadou pe toate!”… Omul multumeste si pleaca bucuros spre casa…

Azi asa, maine, asa, trec zilele ca una… Intr-una din zile, omul isi duce sotia la padure sa stranga impreuna crengile uscate. Ajung si in apropierea lacului si deodata aude un tipat… Un fior il trece pe bietul om pe sira spinarii… cand se uita in urma, vede cu groaza cum sotia-i dispare in lac…  „-Vaaaiiii… valeu… ce ma fac…. cine o sa ma mai ingrijasca pe mine …pe copilasii mei…”

Iese Zana lacului si zice: „- de ce plangi om bun?” Cum sa nu jelesc cand uite, nevasta mi-a alunecat si s-a dus direct pe fundul lacului”… Se scufunda zana lacului si iese cu Miss America 2007… „Asta e nevasta ta?” intreaba zana lacului…. „Asta e, asta e….” zice barbatul…. „- Nu ti-e rusine sa-ti fie!” zice Zana… „am avut incredere in tine, te-am ajutat la necaz, te-am facut bogat si acum tu ma minti cu nerusinare! Cum sa fie asta nevasta ta?” „-Stai, ca nu e chiar asa…” zice omul, „pai daca iti spuneam ca nu asta e nevasta mea, te scufundai inca o data si ieseai cu Miss America 2008, apoi te scufundai din nou si o aduceai pe nevasta-mea… si pentru ca am fost cinstit, mi le faceai cadou… si eu… eu sunt om sarac… cum sa le tin pe toate trei…”

🙂