Poveste de decembrie

de <al2lea>

Se zvoneşte prin ziare
Cum că iarna din poveste
Vine de peste hotare
Şi la noi se odihneşte
 
Toată lumea-i agitată
Toţi vor ca să o privească
Şi deodata apare… iată!
Doamne, cât e de frumoasă!
 
Rochie albă de mătase
Ochi luceferi ca de gheaţă
Stele mii maramă-i coase
Te îndrăgosteşti pe viaţă…
 
Flori de-argint în păru-i poartă
Şi cu mâna ei presară
Fulgi de nea, cu noi să-mpartă
Feeria-n astă seară.
 
Bucuros de-aşa spectacol
De un alb fără pereche
Lord din nea îşi scoate nasul
Şi ridică o ureche.
 
Zâna-n jilţ se odihneşte
Şi priveşte la căţelul
Ce voios se tăvăleşte
Şi apoi priveşte cerul
 
Cu boticul de cărbune
Stă şi-adulmecă minunea
Nimeni nu îi poate spune
Cum de-aşa de albă-i lumea?…

8 responses to this post.

  1. damn, daca nu mi-ai fi vecin n-as avea treaba da’ asa, cand vad cum te compromiti… mi se rupe sufletu😀

    Răspunde

  2. Mi mi se chiar inmoaie. Sufletul.

    Răspunde

  3. @Darius,
    Nu-i nimic. Gerul iernii o sa ti-o-ntareasca. Inima.🙂

    Răspunde

  4. Aici a început să se lichefieze…

    Răspunde

  5. Eu m-am dus sa vorbesc cu Lord.
    Pe cand imi scri si mie o poezie?
    Vezi ca eu nu mai cred in zane.

    Răspunde

  6. Da, ar fi interesant… „Poezie pentru muza mea”…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: