de <al2lea>
Se zvoneşte prin ziare Cum că iarna din poveste Vine de peste hotare Şi la noi se odihneşte Toată lumea-i agitată Toţi vor ca să o privească Şi deodata apare… iată! Doamne, cât e de frumoasă! Rochie albă de mătase Ochi luceferi ca de gheaţă Stele mii maramă-i coase Te îndrăgosteşti pe viaţă… Flori de-argint în păru-i poartă Şi cu mâna ei presară Fulgi de nea, cu noi să-mpartă Feeria-n astă seară. Bucuros de-aşa spectacol De un alb fără pereche Lord din nea îşi scoate nasul Şi ridică o ureche. Zâna-n jilţ se odihneşte Şi priveşte la căţelul Ce voios se tăvăleşte Şi apoi priveşte cerul Cu boticul de cărbune Stă şi-adulmecă minunea Nimeni nu îi poate spune Cum de-aşa de albă-i lumea?…20 dec.
Posted by Trexel on decembrie 21, 2009 at 2:11 pm
damn, daca nu mi-ai fi vecin n-as avea treaba da’ asa, cand vad cum te compromiti… mi se rupe sufletu 😀
Posted by al2lea on decembrie 21, 2009 at 2:19 pm
Nu raspund la provocari.
🙂
Posted by Satmareanu on decembrie 22, 2009 at 12:29 am
Mi mi se chiar inmoaie. Sufletul.
Posted by al2lea on decembrie 22, 2009 at 8:32 am
@Darius,
Nu-i nimic. Gerul iernii o sa ti-o-ntareasca. Inima.
🙂
Posted by Vania on decembrie 22, 2009 at 12:20 pm
Aici a început să se lichefieze…
Posted by al2lea on decembrie 22, 2009 at 1:41 pm
🙂
Posted by primadona25 on decembrie 22, 2009 at 2:42 pm
Eu m-am dus sa vorbesc cu Lord.
Pe cand imi scri si mie o poezie?
Vezi ca eu nu mai cred in zane.
Posted by al2lea on decembrie 22, 2009 at 3:10 pm
Da, ar fi interesant… „Poezie pentru muza mea”…