La bloc

Domnul inginer coboară din maşină, încuie, priveşte în sus şi în jos la straturile proaspăt săpate şi intă mulţumit în holul blocului. Intră la magazinul amenajat în fosta uscătorie să cumpere pâine şi dă nas în nas cu coana Zena.

– Sarut mâna…

– Bună ziua, zice coana Zena  strâmbând din nas. Iese grăbită şi urcă scările şontâc-şontâc…

– Ce-o fi având? întreabă domnul inginer.

– Ei, nu ştiţi? Va fi şedinţă de scară. Nu toată lumea e de acord să se facă acoperiş pe bloc – zice vânzătoarea cu un zâmbet ironic în colţul gurii.

– Şi… cine nu e de acord? Încearcă domnul inginer să capete informaţii…

– Păi… coana Zena zice că ea nu e de acord să se folosească banii din chiria pe magazin pentru aşa ceva… că, mai bine s-ar împărţi la fiecare familie… că şi dânsa are dreptul… şi-apoi, dacă vrea, îşi aduce un scaun în magazin şi stă toată ziua aici, că-i umblă…

– Da? Şi mai cine nu e de acord?

–  Ei, cine… toti de la etajul unu… “Cine stă la patru, să-şi facă acoperiş, doar n-o să le fac eu din banii mei… pe mine nu mă plouă”

După cum se maimuţărea, se vedea de la o poştă că era vorba de Milica, vecina coanei Zena.

– Acum îi ţinea partea, zice vânzătoarea râzând… Mai acum câteva luni se făceau curve, în gura mare, pe scară… hahahaha….

– Mulţumesc, tanti Lena, zice domnul inginer. Ia pâinea şi dă să iasă . În prag, Zoli baci.

– Ce faci vecine?

– Acum am venit de la serviciu. Dumneata?

– Jól, köszönöm. Ai citit anunţul? Şi arată înspre afişier.

– Aaaaa, şedinţa? Mi-a zis tanti Lena. Şi când va fi?

– Păi la ora 8, să vină toată lumea acasă, zice coana Zena…

– Aşaaaa… păi, Dumneata ce părere ai?

– Eu zic că un mă bag… şi aşa coana Zena zice că ce dacă esti inginer… ce, toată lumea trebuie să facă ce zici Dumneata?

– Bine, Zoli baci, om vedea… eu mă gândeam să facem ceva util cu banii.

– Aşa zic şi eu, dar nu cred că vin la şedinţă, am o trebă în oraş… Na, akkor jó. Viszontlátásra!

– Viszontlátásra, Zoli baci…

………………………………………………..

Domnul inginer se întoarce la maşină, deschide portbagajul şi începe să care în scara blocului mai multe ghivece cu flori curgătoare si nişte suporti speciali pentru a le monta pe balustradă. Câţiva copii vin fuga şi se oferă să ajute.

– Domn’ inginer, staţi că vă ajutăm noi…

– Foarte bine. Uite eu montez suporţii şi voi aduceţi florile. OK ?

– Gata, zic copii şi se reped să aducă ghivecele.

– Aveţi grijă să nu le rupeţi !

– Nici o grijă, domn’ inginer…

Încet, încet, balustrada se umple de flori spre bucuria copiilor.

– Putem să le udăm?

– Sigur, sigur… aveţi grijă numai să nu puneţi pre multă apă, că udăm scara…

Domnul inginer intră pentru un moment în apartament . Prin uşa intredeschisă, o aude pe coana Zena:

– Ce faceţi mă aici? Ce e gălăgia asta?

– Udăm florile, tanti Zena.

Aceasta se uită înspre balustradă, parcă îmblânzită puţin şi zice:

– Ia te uită ce flori frumoase… Cine le-a adus?

– Domnul inginer, zic copiii cu mândrie… Noi l-am ajutat!

– Daaaa??? Ptui, ce hâde sunt….! şi intră în casă aproape impiedicându-se…

Domnul inginer se uită la ceas şi gândeşte : „Mai sunt 30 de minute pâna la şedinţă . Va fi o sedinţă interesantă”. Mai priveşte o dată balustrada înverzită şi intră zâmbind în casă… 

                                               Foto cu flori de la Elisa