
de<al2lea>
Soarele spre munţi coboară Ceru-i minunat spre seară Nostalgii de astă-vară În suflet ţi se strecoară. Vântul bate şi-nfioară Răsucită sus, pe creangă Frunza roşie ce parcă Se transformă într-o… barcă. Pe când vântul se-nteţeşte Vâjâind prin crengi golaşe Frunza-ncet pe vânt porneşte Roi de frunze să îngroaşe. Zbor de fluturi par spre seară Vântu-n cercuri se roteşte Le ridică, apoi coboară Soarele încet, roşeşte. Sub cireş îmbujorate Poposesc frunzele toate Şi îşi spun ca-ntre surate Lungi poveşti de vremi uitate. Mă aşez încet pe frunze Să ascult poveşti de toamnă Însă şoaptele-s confuze Lord la joacă mă îndeamnă. Cu năsucul ca de smoală Umed, rece, se strecoară Printre frunzele ce zboară Şi foşnind îl înconjoară. Se-nvârte ca o elice Şi din ochi îmi dă poruncă: „Ce tot stai”? parcă îmi zice „Uite mingea… hai, aruncă”!
Sursa foto: http://www.criserb.com/blog/gasit-rottweiler.html
Posted by Ionut on noiembrie 2, 2010 at 9:43 pm
Toamna sufletului meu :X :X
Foarte frumos din partea ta ca ai scris sursa…
E ceva ce greu mai intalnesti (respect).
Posted by maminineta on noiembrie 12, 2010 at 8:03 pm
Toamna ta sau toamna noastră
La Sătmar sau Băileşti
Crizanteme pune-n glastră
Toamnă ,tu ne uluieşti.
Posted by al2lea on noiembrie 12, 2010 at 10:52 pm
Mami,
frumos spus… am să preiau strofa asta ca primă strofă în poezia Şuetă de toamnă
(vezi ultimul meu post)
Posted by Şuetă de toamnă… « al2lea on noiembrie 12, 2010 at 11:08 pm
[…] About me – Despre mine… « Poveste de toamnă […]