Friptură de vită la cuptor (pentru Duminică)

– Alo? Florin?

– Da, eu sunt.

– Al2lea la telefon. Că primul sunt mereu… 🙂   Ce ziceai că terbuie pentru rețeta aia teribilă de friptură de vită?

– Aaaaa… te-ai hotărât să o faci…

– Da, prietene… azi am chef să o uimesc pe Primadona și cu talentele mele de bucătar. Hehehe… că la drept vorbind, în toate zilele o uimesc cu prostiile ce le fac. Astăzi vreau sa fiu cuminte…

– Ai pe ce scrie?

– Am, desigur, că mai nou trebuie să le cam scriu, ca să nu uit ceva. De exemplu, azi am uitat să pun paleta în mașina de pâine… Noroc că m-am uitat să văd cum amestecă… Spune repede că trebuie să mă duc în oraș să cumpăr tot ceea ce trebuie.

– Păi scrie:

* Trebuie o bucată de carne mai grasă, puțin. De exemplu ceafă de vită,  vrăbioară sau fleică. Mușchi sau antricot în nici un caz.

* Ardei gras roșu, verde și galben

* O ceapă potrivită

* Un praz, nu tare mare.

* Un morcov mai mărișor

* Tulpine de țelină

* O gutuie

* Cam duă mâini de prune uscate

* Condimente: sare, piper, nucșoară, ienibahar

* O pară mai mare – vezi să fie tare.

– Maaaamă… unde gasesc eu toate astea?

– Ei, du-te la piață sau la „mătușa” 

– Așa. Bine zici. Mersi frumos. Auzi, dacă nu te sun deseară să ști că nu a ieșit bine…     🙂  

– OK. Spor la treabă.

Fuga în mașină că deja e târziu. Încep cu „mătușa”. Cumpăr ardei, praz, tulpine de țelină (că bun e Real-ul ăsta…), condimentele și vinul roșu. Cică o cană ar trebui… Restul… găsesc eu ce să fac cu el. Ce mai trebuie? Offff… am uitat lista acasă… dar am listă!

A! Prune uscate… hmmmm… nu găsesc… întreb… sunt trimis de la un raft la altul. A! uite gutuile. Iau una. Prune… ioc!

Ei, las că mă duc la Kaufland.

Aoleu! Ceafă… ioc! Numai mușchi. Și ăla… cam roșu, cam „maturizat”… Parcă ar fi de o vârstă cu mine…

Las că iau de la Kaufland.

Mă duc, plătesc și fuga la Kaufland. Acolo, prune uscate… ioc!   Ceafă… ioc!

Aoleu. Te pomenești că am luat de toate și nu găsesc carne și prune.. chiar baza rețetei…

Dau fuga la Bon Giorno… aici găsesc prune uscate. Iau. Mă duc la carne… ioc!

Oare nu merge friptură fără carne? Mai am o speranță. Pe B-dul Unirii. La Zoli Husi (știți voi… „Ieftin, proaspăt și gustos, să devii cât mai burtos…”). Cobor din mașină cu emoție… intru… mă uit în galantar… văd ceva dar nu mă pricep. Întreb…

„Ceafă de vită aveți?”

„Sigur, câtă vreți?”

Răsuflu ușurat… am luat două bucăți mari, aproape 1,5 kg.

Fuga acasă, că parcă deja mi-e foame.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Iau o tavă, pun ulei în ea și „îmbăiez” bucățile de ceafă bine… pe o parte și pe cealaltă. Apoi dau cu sare și piper. Pe ambele părți.

Apoi curăț legumele, le spăl și le tai pătrățele

Apoi le pun în tavă, de jur împrejurul bucăților de carne

Pun apoi restul de condimente, mai mult pe carne (nucșoara și ienibaharul). Pun și o linguriță de Delicat (asta nu era în rețetă).

Pun o cană cu vin, și restul apă, până lichidul ajunge la nivel cu carnea.

Aoleu! Era să uit gutuia. O curăț și o tai feliuțe, ca pe măr. O bag printre legume. Pun și prunele uscate.  Acum e gata de băgat la cuptor (cam 3 ore, la foc mediu).

Cam la o oră, întorc carnea pe partea cealaltă, să nu se usuce. Înte timp, o mai ud cu sos, din când în când.

Cănd a fost gata, an curățat perele și le-am tăiat felii. Le-am prăjit în puțin ulei și la final, le-am flambat cu coniac.

Era să iau foc.  S-a aprins imediat ce am pus coniacul in tigaie… grea mai e bucătăreala asta…

Se servește cu pure de cartofi și pară flambată.

Mi-e o foame de nu mai pot… Ia priviți cum arată…  dar ce bună e!  Să nu uit paharul… trebuie consumat restul de vin roșu… că se trezește…

Poftă bună!

…și să nu credeți că am mâncat munai cât am fotografiat… hehehe… aste e numai pentru poză…