Archive for the ‘Calatoriile mele’ Category

Concediu in Romania (3)

Se spune ca acum, modern si de „bon ton” este sa-ti faci concediul in strainatate. Concediu cu fitze, cu bani multi, alea… alea… Dupa cum ati vazut in episoadele anterioare, se poate si in Romania. Am iesit, totusi, pentru o zi in Bulgaria, sa revad Balcik-ul, acel loc minunat, cu miros exoctic si iz regal, care te face sa uiti de arsita verii si care te imbie la plimbari printr-un peisaj romantic, parca rupt din romanele de dragoste…

 

Ar fi multe de povestit despre minunatul parc al palatului, acum gradina botanica. Asezat pe un deal ce parca iese din mare, parcul e format din mai multe gradini, care mai de care mai frumoasa. Se pot admira nuferi minunati, o magnolie cu frunze de ficus, inflorita chiar la mijlocul lunii iulie, gradinile cu iz englezesc si „Templul apei” din apropierea marii.

Daca nu ati vazut pe viu o cascada la baza careia se intinde o „piscina” o puteti vedea la Balcik. Iar daca nu ati vazut niciodata o roata de moara, nu mai stati… mergeti sa vedeti moara de pe domeniul Reginei Maria.

Locul e incarcat de istorie… se spune ca de aici, de pe malul marii, isi conducea Regina treburile tarii. Atat de mult a iubit locurile incat a dorit, ca dupa moartea ei, inima sa-i fie ingropata la Balcik…

Ce sa va mai povestesc? Cuvintele mele sunt sarace, trebuie vazut locul… si daca ajungeti sa-l vizitati, nu cumva sa ratati interiorul castelului (cladirea cu minaret) si „Gradina divina”, gradina cu cactusi. Pana anul acesta vazusem numai cactusi mici, in ghivece de flori. Acum am inteles ca un cactus poate creste inalt, cat un copac.

Daca dupa atata plimbare v-ati incalzit, nu ezitati sa faceti o baie in mare. Coborati pe plaja, aratati biletul de intrare in gradina botanica si bucurati-va de racoarea apelor Marii Negre…

Apoi, incercati narghileaua din localul de pe plaja… aroma e de neuitat…

Concediu in Romania (2)

Desi intentionam sa imi fac concediul pe meleaguri straine, in Croatia, din anumite motive, neinteresante pentru „publicul larg” am decis sa merg si anul acesta pe litoralul romanesc. Asa ca am pornit dis de dimineata spre Pitesti, apoi spre Bucuresti si de acolo, pe soseaua de centura pe autustrada soarelui si mai departe, pana la Mangalia. Acolo imi place. Este un oras frumos, curat si foarte aproape de celelalte statiuni din sudul litoralui. Asa ca zilnic mergeam in alta statiune. Dupa amiezele le petreceam pe plaja dintre Saturn si Venus langa tasnitoarea cu apa sulfuroasa. Cum, nu stiti unde e? Ma rog, cei mai tineri dintre noi, doritori de muzica la maxim, nu au cum sa cunoasca locul. Mie imi place acolo pentru ca e mai liniste si mai putina lume. Desi anul acesta parca era cam aglomeratie, in comparatie cu ceilalti ani.  Dupa cum spuneam in episodul 1, din an in an parca e mai frumos pe litoralul nostru.  Iata plaja din Olimp, de exemplu…

De ce imi mai place la Mangalia? Pai stiu , frate, un loc unde pentru 20 lei mananci 3 feluri de mancare, pe saturate. L-am dibuit anul trecut (din surse sigure si personale) asa ca pranzeam la Cap Aurora. Nu va spun unde… na!

…si de ce imi mai place Mangalia? Are un port turistic unde poti vedea „neste chestii…” ia uitati…

… adica pentru 45 € poti face o croaziera pe mare, si primesti si un gratar marinaresc… ce mai! Pomana curata  😉  Din acest motiv, nu am optat pentru croaziera… nu imi place gratarul… (   🙂   )

In schimb, m-am plimbat cu… ce vedeti mai jos… nu stiu cum ii zice…

Chiar m-ati crezut? Foarte bine!  Am reusit sa fac numai poze, ca imediat ce m-am asezat, a si venit un Body guard care mi-a spus, ce-i drept politicos, ca nu e voie, Ca se supara seful. Asa ca am multumit frumos de informatie, m-am mai uitat o data cu jind si am plecat sa servim cina la Peach Pit, in centrul orasului: pateuri, si tot felul de alte produse de patiserie, „stropite” cu lapte batut de cea mai buna calitate. Uite ca fac si reclama gratuita. Poate primesc un bonus data viitoare!

Ce mai e bun in Mangalia… suberec cu: carne de vita, ori cu carne de pui, ori cu branza sarata… mmmmm…. te lingi pe degete. A! mai e bun si gratarul pe care-l faci in curte, la vila. Ca la o vila am stat, nu la hotel… Pastrama de oaie, mici, ceafa de porc, aripioare de pui… e! Nu va mai zic ca e tarziu si mi se face foame. Dar „cireasa de pe tort” o reprezinta… inghetata turceasca. Se poate cumpara peste drum de casa de cultura a tineretului sau din centrul statiunii Saturn. E teribila… asa ceva numai aici poti manca. Mananci si nu te mai saturi. Nu stiu cum o fac, dar e deosebita de orice alta inghetata. Asta se mananca, nu se linge. Daca o lingi, nu prea ramane nimic pe limba. Trebuie muscat din ea. Are o textura si un gust pe care nicaieri nu l-am mai intalnit.

…apoi…Liberty parade… si anul acesta am fost. Super tare! Mi-a placut atmosfera. Am dat si interviu la TV… nu m-ati vazut? eeeee… m-au dibuit ca eram mai… inalt…  hahaha si faceam discordanta cu tineretul de acolo.

Atmosfera de concert…

… si dinainte de concert, in Saturn, ca acolo s-a intamplat. Pe Plaja Adras

Si mai e un motiv pentru care ma reintorc mereu la Mangalia. De aici se ajunge foarte repede in Bulgaria, la Balcik, fosta resedinta de vara a Reginei Maria, actualmente Gradina botanica si vile pentru turisti. Se viziteaza din palat numai cladirea cu minaret, de pe plaja. Va spun asta pentru ca anul trecut am fost pentru prima data si dupa ce am plecat mi-am adus aminte ca am platit si bilet pentru vizitarea palatului si nu am reusit sa intru in nici o cladire. Asa ca acum am intrebat pe cineva si nu am mai ratat. Dar despre asta, in episodul urmator…

Concediu in Romania (Episodul 1)

Am revenit din concediu.  Am urmat si anul acesta „traditia casei” si fara sa imi fac un plan anume, inspirat de natura care parca te imbie la calatorii si de sfaturile meteorologilor, m-am urcat in masina. mi-am luat familia si am plecat spre „tarile calde”… adica mai in sud, spre locurile mele natale, in primul rand.

Primul popas: Campulung Muscel

Am regasit Campulungul cu aceeasi emotie si mi-am umplut plamanii de aerul tare si ozonat al padurilor de brad.

 

Drumul pana acasa a fost superb. Vreme buna, sosele acceptabile iar apropierea de munti imi producea o euforie si o placere care numai in preajma locurilor natale o poti simti. Nu am putut sa nu remarc faptul ca desi era cald, aveam aer din belsug… un aer curat, atat de curat ca seara „cadeam lat” de oboseala si dormeam ca pe vremea copilariei…fara probleme si griji. Am facut a doua zi „turul de onoare” am batut cu piciorul „Bulevardul Pardon”, am privit cu nostalgie furnicarul din „Gradina Merci” si am remarcat cu parere de rau ca nu mai cunoastem pe nimeni in oras. Pe vremuri cunosteam macar din vedere foarte multa lume. Aproape la tot pasul trebuia sa ma salut cu cineva. Acum…parca toti cunoscutii s-au mutat. Ori s-au „maturizat” asa ca nu-i mai cunosc eu? Cine stie? Ce mi s-a parut neschimbat a fost vechiul Barometru din Gradina Publica (zisa si Gradina Merci) care parca pentru a face placere turistilor arata mereu Vreme Buna (de mult il suspectez eu de nesinceritate!) si grupul de pensionari jucatori de table- parca mereu aceiasi- inconjurati de liota de gura-casca, chibiti de toate varstele, cuprinsi de aceeasi pasiune pentru joc. Si parca totusi…lipseste ceva pentru a fi perfect… poate mirosul castanilor infloriti, poate fanfara din chiosc sau poate… pur si simplu prietenii pe care nu-i mai regasesc… Am iesit a doua zi din nou, tocmai incepusera „Zilele orasului”. Bulevardul Negru Voda (zis si Bulevardul Pardon), promenada orasului era plin da lume, tarabe cu obiecte de artizanat, haine, dulciuri si o sumedenie de nimicuri ieftine dar pline de culoare si veselie. Nici de data asta nu am intalnit pe nimeni cunoscut.  Probabil sunt toti in concediu.

Am lasat excursiile de o zi pentru ultima parte a concediului si dupa ce ne-am odihnit doua zile am plecat spre Litoralul romanesc. Nu stiu altii ce parere au sau prin ce statiuni isi fac concediul de stau cate doi pe un loc dar eu gasesc litoralul romanesc din an in an mai frumos. Citez de la un prieten: „pe plaje se sta aproape 2 pe un loc. D 

Ce am facut sau ce poate face „un tanar iresponsabil” de varsta mea, la mare va voi povesti in episodul 2.

Guinness Book – Cea mai mare piscina din lume… Asta pntru ca se apropie concediul…

Statul Chile a fost desemnat ca statul cu cea mai mare piscina din lume.

Laguna gigantica este localizata in San Alfonso del Mar, in Algarrobo city, pe coasta de sud a statului Chile

Guinness Book of World Records a nominalizat-o ca cea mai mare piscina din lume. 

Cat de mare este? Peste 1 Km lungime (3,323 feet), acopera 20 acrii si contine 250 ooo metrii cubi de apa.
Tocmai buna pentru concediul nostru, prieteni… Ce ziceti, Victor, Melk, Smartini, Ovidiu? Ne vedem aici?

 

 

 

Melk… in Austria

Castelul…

Calatorie in Germania…

Asa cum am mai spus, zilele trecute am calatorit pana in Germania pentru a participa la un seminar pe teme de management. Seminarul a avut loc in Geisenhausen o localitate micuta si cocheta de langa Landshut.

Am pornit de dimineata, cu un coleg de serviciu si dupa 9 ore am ajuns la destinatie. Ne-am cazat „in vecini” la un hotel privat din Altfraunhofen, Vilserwirt, apartinand din 1902 familiei Obermeier. Locul este foarte primitor, aranjat cu gust si foarte curat. De fapt si anul trecut, cam in aceeasi perioada am mai stat aici. Deci anul acesta este pentru a doua oara. In curtea hotelulu si aproape la fiecare intersectie din Geisenhausen sunt asezati o multime de purcelusi, care mai de care mai colorat si mai dragut. Iata mai jos un purcelus din curtea hotelului si unul din centrul de Conferinte.

 

 

Se pare ca cine doreste sa cumpere un astfel de animalut, banii intra intr-un cont pentru ajutorarea copiilor. Nu am aflat mai multe detalii. Se pare ca anul trecut in locul purcelusilor au fost vacute colorate.

Vremea a fost buna, cald si soare… asa cum se vede si din curtea centrului de seminarii din Geisenhausen.

 

 

Se poate vedea in stanga fotografiei de mai sus un rau micut, care pe cuvant ca avea o apa foarte curata in care innotau in voie cateva rate salbatice. Din gresala am sters poza cu ratustele… imi pare asa de rau…

In schimb am fotografiat iepurasii din spatele hotelului. Erau tare dragalasi

 

 

Pe drum, am facut cateva poze in Budapesta…

 Calatoria a durat numai patru zile. A fost putin obositor. Am fost doua zile pe drum si doua zile am participat la seminar. Seara, dineul oficial… (nu va arat poze   🙂   ) vin bun, bere buna, mancare…iute – supa crema de sparanghel, friptura de curcan cu sos de ananas…iute, garnisita cu feliute de banane si capsuni… si Doamne! fara paine… doua zile n-am mancat paine decat la micul dejun. Nemtii servesc paine numai la salata! De unde naiba se ingrasa, nu stiu!

De cumparaturi nu am avut vreme. Am cascat un pic gura pe la Media Markt si BauMax in Landshut. Am luat niste prospecte si cataloage, asa, pentru orientare.

Imi place sa vad cam ce se gaseste, ce idei imi pot veni pentru amenajarea curtii si a casei, ma rog… chestii multe nu tare poti cumpara din banii de diurna… 😉

Una peste alta, m-am relaxat si pana la urma, cu toate ca nu prea aveam chef de mers, calatoria a fost reusita. Ne-am distrat copios (eu si colegul meu), am ras cu pofta ca pe vremea copilariei…

Ne-am oprit in Austria la o benzinarie, ca sa alimentam. Am intrat si la toaleta. Acolo am observat ca era un tip ce-si facea de lucru pe langa usa, unde pe o masa, exista o farfurie cu 5 monede de 50 Euro centi, dispuse simetric, adica aranjate cu minutiozitate. „Hopa!” ma gandesc… aici se plateste… intru… apoi ies… tipul nu zice nimic… ma fac ca ploua… Ma intorc la masina si-i spun colegului, care se indrepta si el inspre acelasi loc: „vezi ca trebuie sa platesti 50 de centi!” ii strig… Dupa un timp, se intoarce razand… „Ce s-a intamplat?” il intreb curios. Iata ce discutie a avut cu tipul de la toaleta:

„- Gruß Gott!” zice tipul… „- Gruß Gott!” raspunde colegul meu… si intra… (formule de salut)

…la iesire: „War es Gut? (a fost bine?)” intreaba tipul… „??? Jaaa… ” raspunde colegul meu…

Tipul insista: „Ich sehe nichts (nu vad nimic)”… si priveste semnificativ spre farfurie…

Colegul meu il priveste in ochi… apoi farfuria… si zice aproband din cap  „IHI….”   🙂    Tipul ramane perplex , fara cuvinte, interzis…. intr-un cuvant…. KAPUT!!!…  Se spune ca acolo e unul din putinele locuri de pe traseu unde ti se sugereaza sa platesti la toaleta… in benzinarie…