Cartofi franţuzeşti

De când nu am mai scris pe blog, am uitat şi cum se face. Ce sa-i faci? Lenea e cocoană mare! Totuşi, zic, azi e Duminică, am făcut ceva bun de mâncare şi pentru că tare mulţi prieteni s-au arătat curioşi şi pofticioşi m-am gândit să vă dau reţeta…

Ingrediente:

1 Kg de cartofi
3 ouă
100 gr brânză e burduf
100 gr telemea
50 gr casaval – eu am pus un amestec de brânzeturi luate de la Auchan – Gran Primo – Seleziune di formaggi stagiona (se folosesc şi la paste)
un cub de unt cu care sa ungeţi bine vasul
sare, piper

Pentru sosul alb
50 gr unt
1 lingură cu vârf de făină
100 ml de lapte fierbinte
200-300 gr smântână
sare

Preprare
Se fierb cartofii în coajă
Se fierb ouăle tari
Se curaţă cartofii de coajă, după ce sunt detul de reci, ca să nu vă ardeţi buricele… degetelor, nu vă gândiţi la altceva!
Se taie ouăle fierte rondele.
Radeţi brânzeturile într-un vas şi amestecaţi-le.

Se prepară sosul alb

Topiţi untul,adăugaţi făina şi amestecaţi până ce făina cu untul devin ca o cremă. Adăugaţi puţin câte puţin laptele fierbinte şi amestecaţi în continuu. Atenţie, luaţi vasul de pe foc după ce făina a fost înghiţită de untul topit. După ce aţi terminat laptele, puneţi smântâna şi amestecaţi bine. Lăsaţi vasul la fiert şi amestecaţi pâna când sosul se îngroaşă şi devine ca o cremă. Puneţi puţină sare şi luaţi vasul de pe foc.

Ungeţi vasul termorezistent cu unt. Aşezaţi pe straturi rondele de cartofi, rondele de ouă. Puneţi sare (foarte puţină că şi brânzeturile sunt sărate) şi piper.Puneţi un strat din brânzeturile rase. Turnaţi cam 1/3 din sosul alb în aşa fel încât să fie uniform distribuită pe compoziţia din vas.
Repetaţi la fel şi la al doilea strat. Deasupra va fi strat de carofi presărat cu sare şi piper. Turnaţi ultima treime de sos alb si puneţi un strat de caşcaval sau amestecul amintit de brânzeturi italieneşti, atât cât să fie dispus uniform.

Introduceţi la cuptor, coaceţi la 200 grade Celsius, până se rumeneşte deasupra (cam 30-40 min).

Poftă bună şi răbdare la spălat de vase… o să aveţi destule…

Bob Gulaş cu afumătură

Ce să mai discutăm, mi s-a făcut o poftă nebună de bob gulaş, adica un gulaş cu fasole boabe.

Pentru că am fost singur acasă şi mă plictiseam, după ce Primadona s-a dus la serviciu (era de gardă), am plecat în piaţă şi mi-am luat toate cele necesare. Adică:

1/2 litru de fasole boabe crudă (2 căni)

aici, în nord-vestul ţării măsura pentru fasole este litrul – adică se umple un borcan de un litru cu fasole şi se vinde. Dacă vrei jumătate, atunci se găsesc şi borcane de jumătate de litru.

1 ciolan de porc afumat (nu aşa de mare)

1 bucată de costiţă afumată, cu ceva mai multă carne pe ea

4 bucăţele de slănină, pe care le crestaţi

1 ceapă mare

3-4 căţei de usturoi

2 ardei Kapia – unul roşu şi unul galben

3 morcovi măricei

1 ţelină potrivit de mare (medie)

1 gulie mică

2 pătrunjei rădăcină

3 roşii mărişoare

4 ciuperci champignon

1/2 tub de „Cremă Gulaş” dulce

2 foi de dafin

1 lingură piper boabe

1 linguriţă cimbru uscat

1 şi 1/2 linguri de tarhon uscat

1 legătură mică de ţelină, una de pătrunjel şi una de leuştean verde

1/2 cutie de roşii tăiate cubuleţe, sau o lingură de bulion. Nu prea mult că se pun şi cele 3 roşii.

sare, după gust.

 

Preparare:

 

Puneţi fasoalea la fiert, cu o linguriţă de sare. Când a început să fiarbă, aruncaţi apa şi repetaţi încă o dată. În a treia apă, puneţi o linguriţă de sare si fierbeţi până când e gata. Atenţie! Fasolea crudă se fierbe repede, în circa 20 de minute.

 

 

Dacă aveţi fasole uscată, puneţi-o la înmuiat cu o seară înainte, să se umfle şi să fiarbă mai repede.

Între timp, curăţaţi zarzavatul şi tocaţi mărunt ceapa, usturoiul şi ardeii capia. Pregătiţi totul ca să le aveţi la îndemână. Adică veţi folosi mai multe boluri (Primadona zice că dacă eu mă apuc de gătit, folosesc toate vasele… :-))

 

 

Cum spuneam, puneţi ceaunul pe foc şi pregătiţi slănina, ceapa usturoiul şi costiţa afumată.

Tăiaţi morcovii şi pătrunjelul rondele, iar gulia şi ţelina cubuleţe mici.

Puneţi un strop de ulei în ceaun şi prăjiţi puţin feliile de slănină, pe ambele părţi.

După ce s-au prăjit, scoateţi-le afară şi prăjiţi puţin costiţele afumate.

După ce le scoateţi şi pe ele din grăsime, căliţi mai întâi ceapa, apoi, când e aproape gata, puneţi şi ardeii la călit.

Puneţi apoi toate legumele la călit. Când s-au înmuiat, puneţi din nou costiţele şi adăugaţi şi carnea de pe ciolanul afumat, pe care aţi tăiat-o bucăţele (osul se adaugă când puneţi apa). Căliţi puţin pe foc mic.

Roşile se dau pe răzătoare şi se adaugă peste legumele călite. Prin răzătoare trece numai pulpa, pielea rămâne.

Puneţi apa cât să fie acoperită bine carnea, puneţi osul de la ciolan, puneţi foile de dafin şi piperul boabe.

Fierbeţi bine ingredientele, până când carnea s-a înmuiat. Completaţi cu zeama în care a fiert fasolea. Cînd legumele şi carnea s-au fiert, adăugaţi fasolea fiartă şi pasta gulaş. Apoi, ciupercuţele tăiate bucăţele, roşiile în bulion, cimbrul şi tarhonul.

Când s-au fiert şi ciupercuţele, gulaşul e gata. Puneţi verdeaţa tăiată mărunt şi slănina prăjită, tăiată bucăţele mai mici.

Gulaşul e o ciorbă cu mai puţină apă, deci e mai groasă, mai consistentă.

POFTĂ BUNĂ! Se poate servi cu oţet, după gust şi cu ceapă roşie… mmmmm

Friptură de vită la cuptor (pentru Duminică)

– Alo? Florin?

– Da, eu sunt.

– Al2lea la telefon. Că primul sunt mereu… 🙂   Ce ziceai că terbuie pentru rețeta aia teribilă de friptură de vită?

– Aaaaa… te-ai hotărât să o faci…

– Da, prietene… azi am chef să o uimesc pe Primadona și cu talentele mele de bucătar. Hehehe… că la drept vorbind, în toate zilele o uimesc cu prostiile ce le fac. Astăzi vreau sa fiu cuminte…

– Ai pe ce scrie?

– Am, desigur, că mai nou trebuie să le cam scriu, ca să nu uit ceva. De exemplu, azi am uitat să pun paleta în mașina de pâine… Noroc că m-am uitat să văd cum amestecă… Spune repede că trebuie să mă duc în oraș să cumpăr tot ceea ce trebuie.

– Păi scrie:

* Trebuie o bucată de carne mai grasă, puțin. De exemplu ceafă de vită,  vrăbioară sau fleică. Mușchi sau antricot în nici un caz.

* Ardei gras roșu, verde și galben

* O ceapă potrivită

* Un praz, nu tare mare.

* Un morcov mai mărișor

* Tulpine de țelină

* O gutuie

* Cam duă mâini de prune uscate

* Condimente: sare, piper, nucșoară, ienibahar

* O pară mai mare – vezi să fie tare.

– Maaaamă… unde gasesc eu toate astea?

– Ei, du-te la piață sau la „mătușa” 

– Așa. Bine zici. Mersi frumos. Auzi, dacă nu te sun deseară să ști că nu a ieșit bine…     🙂  

– OK. Spor la treabă.

Fuga în mașină că deja e târziu. Încep cu „mătușa”. Cumpăr ardei, praz, tulpine de țelină (că bun e Real-ul ăsta…), condimentele și vinul roșu. Cică o cană ar trebui… Restul… găsesc eu ce să fac cu el. Ce mai trebuie? Offff… am uitat lista acasă… dar am listă!

A! Prune uscate… hmmmm… nu găsesc… întreb… sunt trimis de la un raft la altul. A! uite gutuile. Iau una. Prune… ioc!

Ei, las că mă duc la Kaufland.

Aoleu! Ceafă… ioc! Numai mușchi. Și ăla… cam roșu, cam „maturizat”… Parcă ar fi de o vârstă cu mine…

Las că iau de la Kaufland.

Mă duc, plătesc și fuga la Kaufland. Acolo, prune uscate… ioc!   Ceafă… ioc!

Aoleu. Te pomenești că am luat de toate și nu găsesc carne și prune.. chiar baza rețetei…

Dau fuga la Bon Giorno… aici găsesc prune uscate. Iau. Mă duc la carne… ioc!

Oare nu merge friptură fără carne? Mai am o speranță. Pe B-dul Unirii. La Zoli Husi (știți voi… „Ieftin, proaspăt și gustos, să devii cât mai burtos…”). Cobor din mașină cu emoție… intru… mă uit în galantar… văd ceva dar nu mă pricep. Întreb…

„Ceafă de vită aveți?”

„Sigur, câtă vreți?”

Răsuflu ușurat… am luat două bucăți mari, aproape 1,5 kg.

Fuga acasă, că parcă deja mi-e foame.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Iau o tavă, pun ulei în ea și „îmbăiez” bucățile de ceafă bine… pe o parte și pe cealaltă. Apoi dau cu sare și piper. Pe ambele părți.

Apoi curăț legumele, le spăl și le tai pătrățele

Apoi le pun în tavă, de jur împrejurul bucăților de carne

Pun apoi restul de condimente, mai mult pe carne (nucșoara și ienibaharul). Pun și o linguriță de Delicat (asta nu era în rețetă).

Pun o cană cu vin, și restul apă, până lichidul ajunge la nivel cu carnea.

Aoleu! Era să uit gutuia. O curăț și o tai feliuțe, ca pe măr. O bag printre legume. Pun și prunele uscate.  Acum e gata de băgat la cuptor (cam 3 ore, la foc mediu).

Cam la o oră, întorc carnea pe partea cealaltă, să nu se usuce. Înte timp, o mai ud cu sos, din când în când.

Cănd a fost gata, an curățat perele și le-am tăiat felii. Le-am prăjit în puțin ulei și la final, le-am flambat cu coniac.

Era să iau foc.  S-a aprins imediat ce am pus coniacul in tigaie… grea mai e bucătăreala asta…

Se servește cu pure de cartofi și pară flambată.

Mi-e o foame de nu mai pot… Ia priviți cum arată…  dar ce bună e!  Să nu uit paharul… trebuie consumat restul de vin roșu… că se trezește…

Poftă bună!

…și să nu credeți că am mâncat munai cât am fotografiat… hehehe… aste e numai pentru poză…

Meniul zilei…

Ghici ghicitoarea mea: ce fel de mancare se vede in imaginile de mai jos? Descrieti ingredientele. Acest meniu poate fi servit la restaurantul Zardin (se citeste Jardin, ca in franceza) din Jelsa, Croatia.

Succes.

UPDATE:

Iata meniul afisat, variantele in croata, engleza si italiana: 

Ca urmare a acestui indiciu veti observa ca primul fel este Orez negru „Jardin”. Bine, bine dar de ce negru? Aceeasi intrebare ne-am pus-o si noi, eu si Primadona, cand am primit asa ceva in farfurie. Am gustat si ni s-a parut bun. Mai ales, cu paine prajita. Dupa cum i-am simtit gustul, parea a fi un orez cu ciuperci (cele maro) si sos de masline, ca doar de-aia era negru. Ne-am intrebat ce fel de ciuperci erau astea, asa colorate si asa elastice, in gura. Dupa ce am terminat, chelnerita ne-a intrebat daca ne-a placut. I-am raspuns politicos ca da  si ca mi se pare interesant sosul de masline negru, alaturi de orezul alb si ciuperci… vezi-doamne, eu ma pricep… „a, nu – a zis chelnerita – ati servit fructe de mare, calamari cu orez iar culoarea neagra este de la cerneala de sepie”… Dupa ce a plecat, ne-am uitat unul la altul iar sotia mi-a zis: „si eu care am adunat si mancat toate ciupercile, ca orezul era cam mult”… am ras copios si ne-am gandit ca toate placerile si neplacerile ni le comandam din cap si din cauza existentei unor idei preconcepute. Nu am gatit niciodat fructe de mare pana acum. Ni s-a parut ceva necomestibil, numai la ideea sa mananci dintr-o caracatita, sepie sau cine stie ce altfel de vietate marina al carui nume nu prea poti sa-l reti. Am asteptat curiosi felul principal. Ce am primit, ati ghicit aproape fiecare. Este vorba de friptura de ton, cu sos de masline verzi si smantana, legume (brocoli, conopida si morcovi) si orez. A fost delicios. Ca desert a fost placinta cu mere cubulete si cirese. Aluatul era ca la strudel, foarte pudrata cu zahar si servita calda.

Una peste alta, ne-a placut foarte mult si am plecat cu amintiri placute, nostime si cu multumirea unei serviri ireprosabile…

Felicitari Mirelei si lui Adrian SM care au fost cei mai aproape de adevar.

(pi moldovinesti nu stiu s zic, Trexel… 🙂  )

Salata de fructe

Se spune ca la inceputuul primaverii organismul este avid de vitamine. Si ca cel mai potrivit ar fi sa le luam din fructe. Asa ca am dat o raita pe la „matusa” si am facut aprovizionarea. Si cum nu m-am hotarat cu care dintre fructe sa incep, m-am gandit sa le combin, intr-o minunata salata. De ce aveti nevoie? Priviti aici:

Deci:  o portocala, un tamarillos, 1/2 pepene galben,  1/2 ananas proaspat, un mar, cateva boabe de strugure, 1-2 kiwi, 1 rodie, 1/2 borcan de compot de visine, fara samburi, o cutie de compot (coctail) de fructe exotice, o lingura de miere de albine si cam 100 ml de whisky (nu neaparat de cea mai buna calitate) .

– Ia mana… nu gusta pana nu esti gata! Ia frumusel un fund de lemn, curata fructele de coaja si apuca-te sa le tai cubulete mici. Desfa rodia si dezghioaca bobitele cele rosii si parfumate. Nu uita de tamarillos… va da o aroma deosebita salatei. Taie-l cat de marunt poti. Aoleu! vezi sa nu dai pe jos… pateaza ca dracu!  Vezi ca fructele din cutie sunt cam mari. Asa ca scurge zeama intr-o cana si apoi mai taie-le, ca sa fie  de marimea celor proaspete. Pune si 1/2 din zeama de pe compotul de visine in cana si amesteca cu o lingura de miere de albine. Fructele taiate le amesteci intr-un bol marisor. Nu uita sa pui si visinele, ca doar le-ai scurs de zeama. Poti sa lasi jumatate de borcan, pentru data viitoare. Amesteca usor si la sfarsit toarna sucurile amestecate cu mierea. Stropeste cu 100 ml de whisky si da la rece 1-2 ore, daca mia ai rabdare… 🙂

Daca ai copii, e recomandat sa nu pui whisky – mai bine isi pune fiecare in bolul lui, cand serveste…  Barbatii pot servi si separat, un pahar de whiskycu gheata… 🙂

Savurati si spuneti-mi daca v-a placut!

Ceafa de porc/fleica la cuptor

Astăzi am gătit ceva atât de bun, că mă grăbesc să va dau reţeta. Este weekend şi pentru că nu vă pot invita pe toţi la masă, vă invit să citiţi şi să faceţi reţea care urmează.

Uitaţi-vă prin congelator şi vedeţi dacă nu cumva mai aveţi din ceafa aia de porc care aţi pus-o acolo, pentru situaţii neprevăzute. Dacă nu, n-aveţi decât să vă deplasaţi la măcelarie şi să cumpăraţi câteva bucăţi frumoase de ceafă, sau fleică. În funcţie de câte persoane sunteţi, socotiţi cam una-doua bucăţi pentru fiecare. Dacă e congelată, dezgheţaţi carnea, spălaţi-o puţin şi în timp ce o lăsţi la scurs, curăţati un morcov mare, vreo 3 cepe şi vreo 4-5 cartofi marişori. O să ziceţi că ce face ăsta? Ciorbă de ceafă? Nicidecum. Fiţi atenţi:

luaţi o tavă mare de friptură şi aşezaţi bucăţile de ceafă, pe mijlocul tăvii, una după alta, suprapuse de la jumătate. Dacă aveţi fleică, rulaţi-o ca în fotografia de mai jos:

Aşezaţi apoi între bucăţile de carne felii subţiri de morcov, tăiate pe lungime. Adică după fiecare bucată de carne, o felie de morcov. Cepele, care nu trebuie să fie prea mari le tăiaţi în patru şi le aşezaţi de o parte şi de alta a feliilor de morcov, deci tot printre bucăţile de carne.

Săraţi puţin carnea. Nu prea mult, că mai urmează… Cartofii îi tăiaţi pătrăţele şi îi asezaţi de jur împrejurul tăvii (cum aşa, normal că la interior, adică în tavă… ce-ai crezut?). Acum începi să presari peste cartofi şi carne  Vegeta sau Delikat şi piper. Pui 1-2 foi de dafin, pe care le zdrobeşti în mâna şi stropeşti totul cu puţin ulei  de floarea soarelui sau de măsline.

Apoi pui apă atât cât să fie cartofii şi carnea „îmbăiaţi”- ai grijă să nu-i îneci, adică să nu-i acoperi cu apă, că nu facem ciorbă, doar am zis… Ai încins cuptorul? Bine. Atunci bagă tava la cuptor.

…între timp, vezi ce mai scriu prietenii pe blog. Dar bagă de seamă să nu uiţi de tava din cuptor că pe urmă dai vina pe mine şi eu nu recunosc nimic.

Aşa, cam după 20 de minute du-te să vezi ce mai e prin bucătărie, dacă au început să se rumenească bunătăţile din tavă. Dacă da, toacă mărunt vreo 4-5 caţei de usturoi şi presară-i  în tavă, să dea gust. Vaaai, uitam esenţialul. Mai curăţă nişte usturoi şi aşteaptă să-ţi spun reţeta de mujdei a la „al2lea”. 

Când friptura e aproape gata, te duci la frigider şi scoţi caşcavalul. Tai câte o felie subţire, pentru fiecare bucată de carne şi o aşezi deasupra. Apoi, desfaci o cutie de ciuperci şi presari în tavă. Dai din nou la cuptor şi între timp faci mujdeiul.

Pisezi usturoiul într-un bol, adaugi o lingură de ulei şi o jumătate de linguriţă de sare şi amesteci până se obţine o pastă. Apoi toci mărunt câteva fire de mărar verde ( o jumătate de legătură) şi le arunci în bol. Pui şi 3-4 linguri de smântână şi amesteci ingredientele. Gustă acum. Ei…? Aşa-i că e delicios?

Ia uită-te acum în cuptor… cum arată?

Ţi-am zis eu că e deosebit! Pune fuga masa, pune şi paharele de pălincă. Că parcă e cam frig afară. Hai noroc! Mmmmmm, mai bem unul, că e tot frig afară… ;-). Aşa. Acum puneţi friptura şi legumele în farfurie şi câteva linguriţe de sos de usturoi.

Poftă bună!

Şi nu uitaţi de vinul ăla roşu din cămară…

Aoleu! Am uitat sa fac o poza! Vai, vai, vai… si tava e goala… lasa ca fac data viitoare…

UPDATE1/22 februarie 2009: Asa cum am promis, am facut si fotografii. Mai ales pentru concursul propus de Horia…

UPDATE2/Mulţumesc Monei pentru observaţii… :-)) Am completat textul cu detalii: în fotografii e fleică de porc şi nu ceafă. Nu vă apucţi să rulaţi ceafa, nu o să reuşiţi…

🙂 🙂 🙂

Golul din stomac, sau cina „frugala” cu pate de curcan

Se intampla ca stand la calculator sa simtiti dintr-odata un gol in stomac.  Te uiti la ceas si constati ca „ia uite! e deja ora 19”. Si parca ai manca ceva. Dar ce? Incepi sa-ti misti „rotitele” si sa faci in gand inventarul frigiderului. La prima vedere, nimic nu te multumeste. Dar golul din stomac e din ce in ce mai mare.

Totusi, imi zic, trebuie sa verific „personal” si „pe viu”  continutul frigiderului. Ma duc in bucatarie, deschid frigiderul si… dintr-o data, prin nu stiu care minune, stomacul si creierul fac „coalitie” – ca tot e la moda – si imi vine o idee nemaipomenita! Incep sa scot:

un „pate fin de curcan” de Hame,

cutia cu branza „La vache de Paris”, 

borcanul cu mustar,

tubul cu „crema gulas – iute”

si cutia cu „sana mea fina” de Tnuva.

Toate ingredientele se gasesc la supermarketul Real. Si daca nu am fost destul de clar, iata ce aveti de facut: amestecati intr-un bol continutul cutiei de pate, cu o bucata de branza „pariziana”, 1-2 lingurite de mustar si un strop de crema gulas. Amestecati bine, pana obtineti o pasta. Ungeti feliile de paine, de preferat paine de casa, facuta de dvs. cu aparatul de facut paine. Nu uitati de paharul cu lapte sana, care completeaza savoarea „tartinelor”. Daca va place gustul iute, puteti sa nu inglobati crema gulas in pasta, ci, dupa ce ati uns feliile de paine sa faceti „buburuze” din pasta gulas pe deasupra. Aveti grija cate „buburuze” faceti… e foarte iute.

Pofta buna!

P.S. Distrati-va privind ambalajul cutiei de branza. Spuneti-mi daca gasiti vreo legatura intre turnul Eiffel si turma de vaci .

O reteta cu… iuteala

Iata ce trebuie facut:  te duci in piata, te plimbi printre mesele pline cu de toate si cauti cei mai frumosi ardei iuti. Cauta sa fie foarte iuti (nu te apuca sa-i gusti…ca cine stie ce patesti!) si de diferite culori – verzi, rosii si galbeni. Cumperi cat vrei si cat crezi ca mananci pana la vara, cand apar cei proaspeti. Cumpara si niste arpagic si du-te degraba acasa. Nu mai pierde vremea, ca iarna e aproape!

Curata arpagicul de foile uscate. Spala ardeii iuti si apuca-te sa-i tai feliute, cam de 3-4 mm grosime.  Amesteca culorile. Ia un borcan curat, sau doua, sau trei…sau cate vrei… Pune un strat de ardei, unul de arpagic si tot asa, pana se umple borcanul (sau borcanele). Toarna otet simplu, pana le acopera si leaga bine borcanul. Daca ai capac, e si mai bine.

Iarna desfaci capacul si scoti cu lingurita ardei si arpagic „murat”. Pune intr-un pahar si aseaza pe masa lanaga o ciorba de pastai, dreasa cu smantana…

…sau ori de cate ori doresti sa iti aduci aminte de mine…

🙂   🙂

Lasania (Lasagna) à la al2lea

Cautand prin congelator mai zilele trecuta gasesc intr-un sertar o punguta cu carne tocata. Aha! zic… asta ne-a ramas de cand am facut ultima data dovlecei umpluti. Asa ca m-am gandit ce as putea face din ea. Ca era cam putina, pentru orice. Hai sa incerc sa fac o lasania… Bine, bine, dar cum se face? N-am facut niciodata! Dau o fuga la Kaufland si ma opresc la raionul de paste fainoase. Mai, sa fie! Nu gasesc paste pentru Lasania. Cand sa plec observ pe un raft niste cutii… A! aici sunt. Ma uit la preturi, stau stramb ca sa cuget drept, pun ochelarii si tot 99.9 lei vad. Maaaiiii… mai bine ma duc la Real si o cumpar gata facuta! Ba nu! Ca acolo o bucatica cat palma costa si mai mult, parca! Hmmmm… Ma uit alaturi, 120,… Mai ceva! Nu se poate, renunt… spre capatul raftului vad alta cutie! Sub ea, pretul 49,99 lei! E! parca suna altfel. Ma apuc sa citesc ce scrie pe cutie. Ce bine… uite si reteta… Mai cumpar niste cutii de „Pomodori pelati” (nu stiu de ce, dar numai a rosii decojite nu-mi suna) si plec victorios spre casa. Nu va mai spun ce am mai cumparat, ca nu e relevant. Citesc pe cutie ca pastele se pun in lasania, asa cum sunt, nefierte. Maaaai, n-am mai auzit! Dar asa o fii. Ce stiu eu! Mai citesc cateva indicatii de preparare de care nu pot spune ca am fost multumit pe deplin. Asa ca mi-am facut propria reteta. Iata cum:

Ingrediente: o cutie de paste pentru lasania, carne de porc tocata, o ceapa potrivita, cascaval, smantana, o cutie de rosii decojite, unt, sare dupa gust. Nu dau cantitati, ca se pune dupa cum va place.

Intr-un vas de sticla termorezistenta (de preferat dreptunghiulara, nu faceti ca mine… eu am pus in una rotunda si a trebuit sa rup pastele) se pune ulei, cat sa fie bine unsa. Puneti apoi foile de lasania, asa cum sunt, nefierte. Eu am pus cam doua straturi. Puneti apoi carnea tocata pe care o amestecati inainte cu ceapa calita in ulei de palmier (ca asta e la moda… dar merge orice ulei). Apoi puneti 3 rosii din conserva, taiate in felii subtiri. Turnati si zeama care iese din rosii cand le taiati. Puneti o cescuta de apa, cat sa acopere primul rand de paste. Eu nu am pus si la fundul vasului au ramas cam… crocante. Sau puteti sa nu puneti apa, daca va plac mai crocante. Mie mi-au placut si asa. Presarati putina sare. Adaugati apoi cam doua linguri de smantana si acoperiti cu cascaval ras. Eu am avut trei feluri de cascaval: cu verdeata, picant-cu ardei iute si cascaval afumat. Prima data am pus cascavalul cu verdeata. Puneti al doilea strat de paste, apoi carne tocata, rosii taiate, suc de rosi, sare, smantana si cascaval ras. De data asta am pus un amestec de cascaval picant si cascaval afumat. Taiati deasupra feliute subtiri de unt (4-5 feliute e suficient) si bagati la cuptor, cam 20-30 minute. Uitati-va din cand in cand sa vedeti cand sunt gata. Daca s-au rumenit deasupra si au capatat o culoare aramie, inclusiv pe peretii vasului inseamna ca e gata. Practic, pastele se fierb in cuptor, in sosul format din rosii, ulei, smantana si zeama de carne. Au iesit delicioase!

Pofta buna!

 

Friptura de miel… asa cum o face el, al2lea…

Va place mielul?

Mie da. Desi parerile sunt impartite (unii il adora, altii il detesta, altii nu au incercat niciodata) din experienta va spun ca cine a mancat o data friptura de  miel la cuptor, pregatita de mine, a mai cerut si a doua oara. Asa-i ca ma stiu lauda? 

Eu zic, totusi, ca nu este o lauda, asa ca va impartasesc „secretele” unei fripturi delicioase de miel, asa cum imi place mie sa o pregatesc. Simplu, fara multe mirodeni si alte „briz-briz-uri”…

Spre deosebire de anii anteriori, anul acesta am cumparat mielul de la Hipermarket. Din comoditate si lipsa de timp, am renuntat la coada din piata de animale. Asa ca am cumparat doua jumatati de miel pe care le-am impartit, gospodareste, in felul urmator: pulpele pentru friptura, grebanul, gatul si capul pentru ciorba, iar coastele, fie pentru umplut, fie pentru a fi pregatite cu spanac.

In „episodul” acesta, discutam numai despre friptura. Deci se cauta o tava destul de mare pentru ca pulpele sa incapa intregi. In functie de cate persoane aveti la masa, puteti pregati doua sau toate cele patru pulpe.

Sarati si piperati pe ambele fete si asezati pulpele in tava. Curatati 1-2 capatani de usturoi, taiati cateii in jumatati sau sferturi, daca sunt prea mari si cu varful cutitului faceti locasuri pentru a introduce usturoiul. Cat de multe puteti. Din loc in loc impanati si cu bucatele de slanina afumata. Presarati apoi pulpele cu Delikat, ungeti cu putina untura sau ulei si aruncati in tava 1-2 foi de dafin. Imbracati pulpele in felii subtiri de slanina afumata (crestate) sau in bucati de costita de porc, asa cum le gasiti la macelerie (acelea care au un rand de carne – un rand de slanina- s.a.m.d., dar fara os). Fixati-le de pulpe cu scobitori. Altfel aluneca in tava! Arunacti deasupra cateva boabe de piper. Nu lasati pulpele singure, sa se plictiseasca in cuptor si inainte de a turna apa, asezati in tava un morcov taiat in patru si cateva bucatele de usturoi verde, cu foi cu tot. Puneti apa, aproape sa astupati pulpele si dati la cuptor. Periodic scoateti tava si stropiti pulpele cu zeama din tava. Cand e aproape gata (slanina sau costita devin aurii, ca si pulpele, de altfel), stropiti friptura cu o jumatate de pahar de vin. Dati din nou 5-10 min la cuptor. Daca aveti un gratar potrivit pentru tava, puneti gratarul pe tava si asezati friptura deasupra (se va rumeni si dedesubt). Scoateti apoi tava, udati cu sos din tava si din nou 5 minute la cuptor.

Serviti cu pure de cartofi si salata verde, pregatita cu ceapa, ridichi si stropita cu ulei de masline, sare si lamaie sau otet.

Se poate servi si rece, taiata bucati si pusa pe platou, alaturi de branzeturi, cascaval, masline, carnat afumat, oua fierte, cas de oua (asta va spun alta data cum se face).

Nu uitati de paharul de vin alb. Merge teribil cu mielul! Nu aveti? Ei, e bun si vin rosu… vin sa fie!

POFTA BUNA!