Poveste de decembrie

de <al2lea>

Se zvoneşte prin ziare

Cum că iarna din poveste

Vine de peste hotare

Şi la noi se odihneşte

 

Toată lumea-i agitată

Toţi vor ca să o privească

Şi deodata apare… iată!

Doamne, cât e de frumoasă!

 

Rochie albă de mătase

Ochi luceferi ca de gheaţă

Stele mii maramă-i coase

Te îndrăgosteşti pe viaţă…

 

Flori de-argint în păru-i poartă

Şi cu mâna ei presară

Fulgi de nea, cu noi să-mpartă

Feeria-n astă seară.

 

Bucuros de-aşa spectacol

De un alb fără pereche

Lord din nea îşi scoate nasul

Şi ridică o ureche.

 

Zâna-n jilţ se odihneşte

Şi priveşte la căţelul

Ce voios se tăvăleşte

Şi apoi priveşte cerul

 

Cu boticul de cărbune

Stă şi-adulmecă minunea

Nimeni nu îi poate spune

Cum de-aşa de albă-i lumea?…