Sursa foto:http://ionut.toateblogurile.ro/2009/09/21/toamna-sufletului-meu/
de<al2lea>
Soarele spre munţi coboară Ceru-i minunat spre seară Nostalgii de astă-vară În suflet ţi se strecoară. Vântul bate şi-nfioară Răsucită sus, pe creangă Frunza roşie ce parcă Se transformă într-o… barcă. Pe când vântul se-nteţeşte Vâjâind prin crengi golaşe Frunza-ncet pe vânt porneşte Roi de frunze să îngroaşe. Zbor de fluturi par spre seară Vântu-n cercuri se roteşte Le ridică, apoi coboară Soarele încet, roşeşte. Sub cireş îmbujorate Poposesc frunzele toate Şi îşi spun ca-ntre surate Lungi poveşti de vremi uitate. Mă aşez încet pe frunze Să ascult poveşti de toamnă Însă şoaptele-s confuze Lord la joacă mă îndeamnă. Cu năsucul ca de smoală Umed, rece, se strecoară Printre frunzele ce zboară Şi foşnind îl înconjoară. Se-nvârte ca o elice Şi din ochi îmi dă poruncă: „Ce tot stai”? parcă îmi zice „Uite mingea… hai, aruncă”!
Sursa foto: http://www.criserb.com/blog/gasit-rottweiler.html
al2lea 
Comentarii recente