de <al2lea>
Noapte-albastră se aşterne Peste lumea îngheţată Luna se trezeşte-alene Jos, sunt codrii ca de vatăPeste dealuri, ceaţa deasă Cade-ncet, natura-mbracă De pe cer, luna să-i ţeasă Un veşmânt de promoroacă
Vântul şuieră întruna Şi voios porneşte jocul Zboară sus, atinge luna Bucuros să-i simtă focul
„- Doamna mea, privesc la tine De un timp şi-mi creşte dorul Iată, nu ma pot abţine Şi te-ntreb: primeşti amorul?”
Însă luna-i ca de gheaţă Ea pricepe-a lui dorinţă Şi zâmbind, îi spune-n faţă: „ – Ce vrei tu, nu-i cu putinţă!
Eşti frumos, viteaz, şăgalnic, Măgulită sunt de-amorul Ce-mi arăţi, dar e zadarnic… Vei zbura… şi-am să-ţi duc dorul.
Lumea mea de sus e rece Suflul tău mi-aduce-aminte Cum că vântul vine, trece Nu poţi crede-a lui cuvinte”.
Vântul trist în jos se-avântă Suflu-i rece codru-ngheaţă Numai brazii îi ascultă Plânsetul de dor, în ceaţă.
Zboară peste lacu-n care Luna rece se-oglindeşte Roi de stele-n urmă-i pare Un alai ce-l însoţeşte
Obosit şi trist loveşte Geamul cald la o căsuţă Unde focul încălzeşte Un fecior şi-a lui drăguţă.
Şi privind cu jind la junii Fericiţi ce se sărută: „ – Doamne, ce noroc au unii!” Şi-n codru-napoi se-avântă…
al2lea 
Comentarii recente