Ninge… o iarna de vis

Desi nu ma dau in vant dupa iarna, totusi nu pot sa nu remarc frumusetea si puritatea zapezii proaspat cazute. Lasand la o parte faptul ca am facut bataturi in palma de la lopata si maturoi, trebuie sa recunosc ca e frumos…

Dupa cum vedeti, cel mai mult se bucura catelul… „micul” Lord care nu nu mai stie unde sa se mai joace si cum sa se mai tavaleasca prin zapada. E de o bucurie debordanta care te antreneaza si pe tine si iti bucura sufletul. Te provoaca la joaca, te alearga, aproape ca te trage in mijlocul gradinii, sa te tavalesti cu el prin albul imaculat al zapezii.

Casele sunt parca mai frumoase, chiar si sopronul vecinului arata altfel… :-).  Pe terasa din spatele casei, numai vantul  e stapan iar ghioceii din gradina asteapta topirea zapezii.

M-am grabit sa ajung acasa… Lord ma astepta. I se vedea in ochi pofta de joaca… Oboseala a disparut ca prin minune. I-am zis: intai munca si apoi distractia. A ramas descumpanit, intelesese ca nu am timp pentru el. M-a „ajutat” la treaba, in sensul ca eu strangeam zapada si el o imprastia… Dar parca poti sa te superi pe el… voi ce ziceti?