Posts Tagged ‘Personale’

Sunt ani de-atunci…

Untitled1

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De când scriam  cuprins de vrajă

Şi noaptea-ncet, într-un târziu

visam cuprins de-a poeziei mreajă

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De ce s-a întrerupt de-odată

Izvorul cald, izvorul viu

N-aş fi crezut… hmm, niciodată!

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Dar simt acum din nou chemarea

Şi simt din nou că vreau sa scriu

Prea lungă fost-a aşteptarea…

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Visam cuprins de-a poeziei mreajă

Dar simt din nou că vreau să scriu

Să fiu cuprins de-a poeziei vrajă…

Florin Chilian „Zece” – acorduri chitara (muzica pentru sufletul meu)

Muzica pentru prietenii mei vesnic indragostiti…

Iata si Videoclipul… „zece intamplari ciudate…”

Si… Chiar daca…

 

Din nou acasa…

M-am intors, ce bine e acasa!!!! …Am fost plecat cateva zile in Germania. Revin in curand cu povesti si poze. Acum sunt putin cam obosit.

Recensamantul blogerilor

Prin intermediul sursei  www.roblogs.info

am aflat ca “Recensamantul Bloggerilor impreuna cu www.eGazda.ro organizeaza concurs cu premii: gazduire + domenii .ro + promovare pe siteul http://www.roblogs.info si prin AdWords” .

Va invit alaturi de mine la concurs. Succes!

„Practici” aducatoare de ploaie

imag007.jpg 

In decursul experientei mele de viata, de multe ori am auzit diverse „practici” aducatoare de ploaie: umblatul cu Paparuda, sau pelerinajul cu „sfantulica”, practici la care nu am fost martor si asupra carora nu pot sa ma pronunt in ceea ce priveste eficacitatea lor.

Pot insa sa va impartasesc doua din „practicile” la care la mine in proportie de 90% dau rezultate.

Sa luam un exemplu de vara… udatul gradinii… Se scoate furtunul, se monteaza la instalatia de apa, se uda bine gradina de zarzavat. Se scoate al doilea furtun, se prelungeste cu primul, pentru a putea uda si rondul cu flori din fata casei. La finalul operatiei se strang toate furtunele, se pun la loc si in mod sigur, in cel mult o jumatate de ora incepe ploaia. Nu injurati, nu va ganditi ca fu…-i, ca mai bine faceam altceva in timpul asta, ploaia e buna, racoreste si purifica atmosfera. Ce daca ati facut un pic de sport…

Al doile exemplu, valabil pentru toate anotimpurile: spalatul masinii.

Asa un noroc ca al meu, mai rar… astazi am luat din nou teapa! Ce-mi zic? Iata astazi este senin, soarele straluceste, bate putin vantul, dar ce conteaza? Ultima data cand am spalat masina, nici nu am ajuns acasa, ca s-a si pornit ploaia. Atunci mi-am zis ca eu sunt de vina, ca nu m-am uitat pe cer, sa estimez cum va fi vremea, ca n-am fost atent la meteo, ca…ma rog, asta e! Asa ca ma duc tinta spre spalatorie… ma reped direct in boxa (culmea, era liber, nu era coada… Uraaaa!). Ies si comand, plin de hotarare: „Interior-Exterior-ceara… ” Gata Sefu’ „zice baiatul, care a si pus mana pe „pistolet”… am sesizat un zambet subtil pe care atunci nu mi l-am explicat. Cand totul a fost gata, platesc si multumit de calitatea „lucrarii” imi iau la revedere de la baiatul din boxa, caruia ii strecor in buzunar o mica „recompensa” pentru zelul cu care freca noroiul de pe capacele rotilor… Baiatul se uita la mine cu acelasi zambet subtil… apoi se uita la cer… ma uit si eu… simt racoare pe sira spinarii. Pe cer nori negrii de ploaie! Cum e posibil? Trebuie oare sa schimb spalatoria? Ala micu’ din boxa e vrajitor? Nu se poate… Cu gandul la toate astea ma grabesc sa ajung macar acasa… dar nu… la mijlocul drumului se porneste o ploaie torentiala, apoi lapovita…apoi ninsoare… Doamne!!! Toate dintr-o data!

…asa ca… ce paparuda… ce „sfantulica”… e deajuns sa duc masina la spalat… vine sigur ploaia…

Inginerie in Dubai…

Iata ce pot face… niste minti dibace 😉

…si din nou, banii vorbesc!!!! 

Schweppes Burst – sau…amintiri din studentie

Asta imi aduce aminte de clipele frumoase din studentie, cand umpleam pungi cu apa si le aruncam pe fereastra in fata colegilor ce urcau scarile spre camin… spre deliciul nostru al tuturor…
Mai ales daca era vorba de colegii straini, care aveau acces in camin si cu…fete.. (invidia!!!!).
Imaginati-va… vara, cald… pe inserate… cand… deodata…. fsssjjjjj…..pock!!!!!!… pufffff… sarea apa din punga care exploda chiar pe prima treapta de sus, in timp ce „victima” urcase numai jumatate din trepte… Toata apa o primea direct pe piept… Oricare putea pati o asa „aventura” si nu stiai de la care fereastra se arunca punga. Era un „sport national”. Exact ca la fotbal cand se arunca cu „obiecte” pe teren. Nu sti cine si de unde a aruncat.
Vreti sa stiti unde se intampla asta? Pe Colina Universitatii din Brasov…Frumoase vremuri… Oare acum studentii sunt mai cuminti? Nu-mi vine sa cred…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. from www.youtube.com posted with vodpod

Suc natural de mere, portocale si kiwi

Asa cum am promis, iata o reteta de suc natural, pe care il puteti obtine rapid, cu ajutorul storcatorului de fructe.

Pentru 3 pahare aveti nevoie de 3 mere marisoare, 3 portocale medii, 3 Kiwi.

Curatati portocalele si kiwi de coaja. Merele le taiati in 4 si scoateti casuta semintelor. Daca gabaritul storcatorului este suficient de mare, puteti introduce fructele fara a le marunti mai mult. Daca nu, taiati-le cubulete, in asa fel incat sa va treaca prin storcator.

Stoarceti in ordinea urmatoare: merele, kiwi si la sfarsit portocalele.

La final, amestecati cu o lingura sucul obtinut si turnati-l in 3 pahare mari, in mod egal. Imediat veti observa ca sucul de mere se dispune la baza paharului, deasupra nectarul de portocale si chiar in partea superioara veti observa o frumoasa culoare verde, de la kiwi.

Sucul, prin gustul sau este… delicios, racoritor si nu in ultimul rand… sanatos. Savurati-l impreuna cu cei dragi!

Dieta cu Pangasius

Saptamana asta mam luat hotararea importanta de a incepe sa mananc cat mai sanatos, sau dietetic, sau…ufff… Mai mult impins de rezultatele anlizelor (ca mai bine nu ma duceam  😉 ) am mancat toata saptamana conopida, amestec mexican, piept de pui, fara piele (al dracului ce-mi place pielea crocanta cu mujdei). Intr-adevar, cel mai bun piept de pui e ceafa de porc la gratar…. dar mi-am jurat sa nu mananc saptamana asta.

Astazi m-am destrabalat si am cumparat peste. As fi vrut sa fie pastrav, dar din pacate, la Supermarketul Real nu se gasea. Asa ca am luat file de Pangasius. 

pangasius-1.jpg

Cum l-am preparat? Fiti atenti, e simplu:

Intai pregatiti cartofii pai si ii puneti in „stand-by” pana pregatiti pestele.

Se ia cate o bucata de file de pangasius pentru fiecare persoana (e suficient). Se sareaza si se pipereaza pe ambele parti, dupa gust. Se pregateste intr-o tava faina si malai in parti egale, peste care aruncati un praf de sare. Se amesteca bine. Intre timp,  se incinge uleiul . Se tavaleste pestele prin amestecul faina si malai si se pune in tigaie. Se prajeste pana devine auriu. Paralel prajiti cartofii pai.

Se serveste cu lamaie si/sau (si-sau) mujdei de usturoi. Daca va place mamaliga… La sfarsit se poate servi un pahar de vin alb…

pangasius.jpg

POFTA BUNA!

Birocratia… sau cum poti pierde o zi…

Ca in orice inceput de an, avem o sumedenie de drumuri de facut pentru a ne satisface placerea de a sta la cozi, ca sa dam bani statului. De fiecare data stiu ca trebuie sa incep din ianuarie, dar „ceva” ma opreste sa fiu punctual. Niciodata nu stiu unde trebuie platite anumite taxe, in care cladire a finantelor… pentru ca la noi sunt cel putin trei. Totusi, gandindu-ma cu groaza la penalizarile ce decurg din intarzieri, imi fac astzi curaj si o pornesc la drum de dimineata.

Incep cu depunerea unor acte pentru dosarul de omologare a centralei termice (nu va mai povestesc ca functionara imi spunea deunazi, cu nonsalanta, ca a intarziat cu dosarul si trebuie sa o luam de la inceput…  ). Treaba a mers repede. Bun, imi zic, daca tot asa merge, intr-o ora termin. Si ma indrept spre cladirea finantelor publice. Completez in parcare tichetul rosu (care imi da dreptul sa parchez in centru, 30 de minute), il pun artistic in parbriz (pe dinauntru) si ma indrept spre cladirea cu pricina. Intru si… stupoare! Sase ghisee full, coada la toate. Probabil m-am schimbat la fata, ca un cunoscut sare si ma intreaba daca ma simt bine… „-Da, ii raspund… ma bucur sa te vad…” a sunat ca dracul… o fi zis omul ca de-aia m-am albit, ca l-am vazut pe el. Eu insa, cu privirea de la un ghiseu la altul, calculez daca sa ma intorc sa mai pun un tichet in parbriz sau imi ajunge unul. Ma rog, ma asez cuminte la capatul randului si constat ca totusi, merge destul de repede. Platesc impozit, alea, alea si…taxa de firma…. Ma strafulgera un gand…imi aduc aminte ca anul trecut am platit si ceva taxa de prelungire autorizatie (daca-mi trebuie sa lucrez suplimentar…!!!). Intreb daca pot plati la ei. Da, zice, dupa ce aduceti ordin de plata de la primarie. Vaaaiiii…., ma gandesc- alta coada acolo si din nou aici si…uffff. Dar „daca trebe, trebe!” Ma duc, iau masina si fug la primarie. Ma fac ca uit sa pun alt tichet in parbriz (ce-o fi, o fi). Intru la primarie…. ghiseu… lume, dar nu asa multa. Imi vine randul si spun ce vreau. Domnisoara se uita la hartiile mele si cu un zambet suav imi spune: „- Trebuie sa mergeti la Registrul Comertului, sa va preschimbe Certificatul de inregistrare fiscala. Asa ca ma felicit ca nu am pus tichetul in parbriz si „zbor” spre Registrul Comertului. Ajung in fata usii si vad: „Registrul Comertului s-a mutat pe strada….”. Ei, taci! dar de ce dracu’ n-au pus si o harta!. Ma uit in jur si vad un taximetrist. Il intreb unde vine strada cu pricina. Primesc explicatia si ce-mi vine mie in gand: aaaa, stai ca am o cunostinta acolo. Dau un telefon si ii spun ce problema am. „- Aaaa, zice, pai tie nu-ti trebuie. Ai CIF?” „-Am, zic”. „Atunci nu trebuie sa vii aici. Du-te inapoi la Primarie si spunele ca sunt obligati sa trimita actele ei, nu sa trimita oamenii pe drumuri…”. Suflec manecile si ma duc inapoi la primarie. Trag aer in piept si cu ochii tinta in ochii „domnisoarei” dau sa o iau la rost. Domnisoara imi zambeste suav, eu ma inmoi si ea imi explica babeste ce si cum. Concluzia: trebuie, totusi, sa ma duc la Registrul Comertului (RC). Ca ea poate sa imi ia actele dar peste doua saptamani se intorc nerezolvate la Primarie ca trebuie sa merg eu personal. Cand aud asta, mi se inmoaie si genunchii, gandindu-ma sa o iau de la inceput. Asa ca urc in masina si ma duc sa caut noua adresa a RC. Gasesc…Ura! Cladire moderna, aer conditionat, spatiu, ghisee goale, personal amabil (mai… da’ bun mai e prietenul meu.. directorul!). Intr-adevar, trebuia sa ma duc. Platesc taxa, completez formularul si incerc: „S-ar putea sa primesc certificatul pe loc?” Stupoare! Raspuns: Stati sa ma interesez. Si pleaca. Se intoarce cu directorul… (Servus-Servus, etc… nu ne-am vazut cam de multicel). Mi se explica politicos ca s-a interesat si ca nu se poate fara ceva confirmare de la Bucuresti, dar ca maine o sa-l primesc. Ce mai! Am ramas surprins si m-am gandit ca uite, se poate si asa. Ma intorc satisfacut, ma urc in masina (am uitat complet sa mai completez tichete de parcare 😉  ) si plec cu gandul ca aproape am rezolvat toate problemele. Mai ramane ca maine sa duc certificatul la primarie si sa astept apoi decizia de prelungire a autorizatiei de functionare (bine inteles inainte trebuie sa platesc taxa, la finantele publice locale). Ma uit la ceas…. ora 15,00. Minunat… s-a dus ziua. Stiam eu de ce nu-mi place inceputul de an….