Posts Tagged ‘Retete culinare a la „al2lea”’

Ceafa de porc/fleica la cuptor

Astăzi am gătit ceva atât de bun, că mă grăbesc să va dau reţeta. Este weekend şi pentru că nu vă pot invita pe toţi la masă, vă invit să citiţi şi să faceţi reţea care urmează.

Uitaţi-vă prin congelator şi vedeţi dacă nu cumva mai aveţi din ceafa aia de porc care aţi pus-o acolo, pentru situaţii neprevăzute. Dacă nu, n-aveţi decât să vă deplasaţi la măcelarie şi să cumpăraţi câteva bucăţi frumoase de ceafă, sau fleică. În funcţie de câte persoane sunteţi, socotiţi cam una-doua bucăţi pentru fiecare. Dacă e congelată, dezgheţaţi carnea, spălaţi-o puţin şi în timp ce o lăsţi la scurs, curăţati un morcov mare, vreo 3 cepe şi vreo 4-5 cartofi marişori. O să ziceţi că ce face ăsta? Ciorbă de ceafă? Nicidecum. Fiţi atenţi:

luaţi o tavă mare de friptură şi aşezaţi bucăţile de ceafă, pe mijlocul tăvii, una după alta, suprapuse de la jumătate. Dacă aveţi fleică, rulaţi-o ca în fotografia de mai jos:

dsc03502

Aşezaţi apoi între bucăţile de carne felii subţiri de morcov, tăiate pe lungime. Adică după fiecare bucată de carne, o felie de morcov. Cepele, care nu trebuie să fie prea mari le tăiaţi în patru şi le aşezaţi de o parte şi de alta a feliilor de morcov, deci tot printre bucăţile de carne.

dsc03503

Săraţi puţin carnea. Nu prea mult, că mai urmează… Cartofii îi tăiaţi pătrăţele şi îi asezaţi de jur împrejurul tăvii (cum aşa, normal că la interior, adică în tavă… ce-ai crezut?). Acum începi să presari peste cartofi şi carne  Vegeta sau Delikat şi piper. Pui 1-2 foi de dafin, pe care le zdrobeşti în mâna şi stropeşti totul cu puţin ulei  de floarea soarelui sau de măsline.

dsc03505

Apoi pui apă atât cât să fie cartofii şi carnea „îmbăiaţi”- ai grijă să nu-i îneci, adică să nu-i acoperi cu apă, că nu facem ciorbă, doar am zis… Ai încins cuptorul? Bine. Atunci bagă tava la cuptor.

…între timp, vezi ce mai scriu prietenii pe blog. Dar bagă de seamă să nu uiţi de tava din cuptor că pe urmă dai vina pe mine şi eu nu recunosc nimic.

Aşa, cam după 20 de minute du-te să vezi ce mai e prin bucătărie, dacă au început să se rumenească bunătăţile din tavă. Dacă da, toacă mărunt vreo 4-5 caţei de usturoi şi presară-i  în tavă, să dea gust. Vaaai, uitam esenţialul. Mai curăţă nişte usturoi şi aşteaptă să-ţi spun reţeta de mujdei a la „al2lea”. 

Când friptura e aproape gata, te duci la frigider şi scoţi caşcavalul. Tai câte o felie subţire, pentru fiecare bucată de carne şi o aşezi deasupra. Apoi, desfaci o cutie de ciuperci şi presari în tavă. Dai din nou la cuptor şi între timp faci mujdeiul.

dsc03506

Pisezi usturoiul într-un bol, adaugi o lingură de ulei şi o jumătate de linguriţă de sare şi amesteci până se obţine o pastă. Apoi toci mărunt câteva fire de mărar verde ( o jumătate de legătură) şi le arunci în bol. Pui şi 3-4 linguri de smântână şi amesteci ingredientele. Gustă acum. Ei…? Aşa-i că e delicios?

Ia uită-te acum în cuptor… cum arată?

dsc03507

Ţi-am zis eu că e deosebit! Pune fuga masa, pune şi paharele de pălincă. Că parcă e cam frig afară. Hai noroc! Mmmmmm, mai bem unul, că e tot frig afară… ;-). Aşa. Acum puneţi friptura şi legumele în farfurie şi câteva linguriţe de sos de usturoi.

Poftă bună!

Şi nu uitaţi de vinul ăla roşu din cămară…

Aoleu! Am uitat sa fac o poza! Vai, vai, vai… si tava e goala… lasa ca fac data viitoare…

UPDATE1/22 februarie 2009: Asa cum am promis, am facut si fotografii. Mai ales pentru concursul propus de Horia…

UPDATE2/Mulţumesc Monei pentru observaţii… :-)) Am completat textul cu detalii: în fotografii e fleică de porc şi nu ceafă. Nu vă apucţi să rulaţi ceafa, nu o să reuşiţi…

🙂 🙂 🙂

Lasania (Lasagna) à la al2lea

Cautand prin congelator mai zilele trecuta gasesc intr-un sertar o punguta cu carne tocata. Aha! zic… asta ne-a ramas de cand am facut ultima data dovlecei umpluti. Asa ca m-am gandit ce as putea face din ea. Ca era cam putina, pentru orice. Hai sa incerc sa fac o lasania… Bine, bine, dar cum se face? N-am facut niciodata! Dau o fuga la Kaufland si ma opresc la raionul de paste fainoase. Mai, sa fie! Nu gasesc paste pentru Lasania. Cand sa plec observ pe un raft niste cutii… A! aici sunt. Ma uit la preturi, stau stramb ca sa cuget drept, pun ochelarii si tot 99.9 lei vad. Maaaiiii… mai bine ma duc la Real si o cumpar gata facuta! Ba nu! Ca acolo o bucatica cat palma costa si mai mult, parca! Hmmmm… Ma uit alaturi, 120,… Mai ceva! Nu se poate, renunt… spre capatul raftului vad alta cutie! Sub ea, pretul 49,99 lei! E! parca suna altfel. Ma apuc sa citesc ce scrie pe cutie. Ce bine… uite si reteta… Mai cumpar niste cutii de „Pomodori pelati” (nu stiu de ce, dar numai a rosii decojite nu-mi suna) si plec victorios spre casa. Nu va mai spun ce am mai cumparat, ca nu e relevant. Citesc pe cutie ca pastele se pun in lasania, asa cum sunt, nefierte. Maaaai, n-am mai auzit! Dar asa o fii. Ce stiu eu! Mai citesc cateva indicatii de preparare de care nu pot spune ca am fost multumit pe deplin. Asa ca mi-am facut propria reteta. Iata cum:

Ingrediente: o cutie de paste pentru lasania, carne de porc tocata, o ceapa potrivita, cascaval, smantana, o cutie de rosii decojite, unt, sare dupa gust. Nu dau cantitati, ca se pune dupa cum va place.

Intr-un vas de sticla termorezistenta (de preferat dreptunghiulara, nu faceti ca mine… eu am pus in una rotunda si a trebuit sa rup pastele) se pune ulei, cat sa fie bine unsa. Puneti apoi foile de lasania, asa cum sunt, nefierte. Eu am pus cam doua straturi. Puneti apoi carnea tocata pe care o amestecati inainte cu ceapa calita in ulei de palmier (ca asta e la moda… dar merge orice ulei). Apoi puneti 3 rosii din conserva, taiate in felii subtiri. Turnati si zeama care iese din rosii cand le taiati. Puneti o cescuta de apa, cat sa acopere primul rand de paste. Eu nu am pus si la fundul vasului au ramas cam… crocante. Sau puteti sa nu puneti apa, daca va plac mai crocante. Mie mi-au placut si asa. Presarati putina sare. Adaugati apoi cam doua linguri de smantana si acoperiti cu cascaval ras. Eu am avut trei feluri de cascaval: cu verdeata, picant-cu ardei iute si cascaval afumat. Prima data am pus cascavalul cu verdeata. Puneti al doilea strat de paste, apoi carne tocata, rosii taiate, suc de rosi, sare, smantana si cascaval ras. De data asta am pus un amestec de cascaval picant si cascaval afumat. Taiati deasupra feliute subtiri de unt (4-5 feliute e suficient) si bagati la cuptor, cam 20-30 minute. Uitati-va din cand in cand sa vedeti cand sunt gata. Daca s-au rumenit deasupra si au capatat o culoare aramie, inclusiv pe peretii vasului inseamna ca e gata. Practic, pastele se fierb in cuptor, in sosul format din rosii, ulei, smantana si zeama de carne. Au iesit delicioase!

Pofta buna!

 

Friptura de miel… asa cum o face el, al2lea…

Va place mielul?

Mie da. Desi parerile sunt impartite (unii il adora, altii il detesta, altii nu au incercat niciodata) din experienta va spun ca cine a mancat o data friptura de  miel la cuptor, pregatita de mine, a mai cerut si a doua oara. Asa-i ca ma stiu lauda? 

Eu zic, totusi, ca nu este o lauda, asa ca va impartasesc „secretele” unei fripturi delicioase de miel, asa cum imi place mie sa o pregatesc. Simplu, fara multe mirodeni si alte „briz-briz-uri”…

Spre deosebire de anii anteriori, anul acesta am cumparat mielul de la Hipermarket. Din comoditate si lipsa de timp, am renuntat la coada din piata de animale. Asa ca am cumparat doua jumatati de miel pe care le-am impartit, gospodareste, in felul urmator: pulpele pentru friptura, grebanul, gatul si capul pentru ciorba, iar coastele, fie pentru umplut, fie pentru a fi pregatite cu spanac.

In „episodul” acesta, discutam numai despre friptura. Deci se cauta o tava destul de mare pentru ca pulpele sa incapa intregi. In functie de cate persoane aveti la masa, puteti pregati doua sau toate cele patru pulpe.

Sarati si piperati pe ambele fete si asezati pulpele in tava. Curatati 1-2 capatani de usturoi, taiati cateii in jumatati sau sferturi, daca sunt prea mari si cu varful cutitului faceti locasuri pentru a introduce usturoiul. Cat de multe puteti. Din loc in loc impanati si cu bucatele de slanina afumata. Presarati apoi pulpele cu Delikat, ungeti cu putina untura sau ulei si aruncati in tava 1-2 foi de dafin. Imbracati pulpele in felii subtiri de slanina afumata (crestate) sau in bucati de costita de porc, asa cum le gasiti la macelerie (acelea care au un rand de carne – un rand de slanina- s.a.m.d., dar fara os). Fixati-le de pulpe cu scobitori. Altfel aluneca in tava! Arunacti deasupra cateva boabe de piper. Nu lasati pulpele singure, sa se plictiseasca in cuptor si inainte de a turna apa, asezati in tava un morcov taiat in patru si cateva bucatele de usturoi verde, cu foi cu tot. Puneti apa, aproape sa astupati pulpele si dati la cuptor. Periodic scoateti tava si stropiti pulpele cu zeama din tava. Cand e aproape gata (slanina sau costita devin aurii, ca si pulpele, de altfel), stropiti friptura cu o jumatate de pahar de vin. Dati din nou 5-10 min la cuptor. Daca aveti un gratar potrivit pentru tava, puneti gratarul pe tava si asezati friptura deasupra (se va rumeni si dedesubt). Scoateti apoi tava, udati cu sos din tava si din nou 5 minute la cuptor.

Serviti cu pure de cartofi si salata verde, pregatita cu ceapa, ridichi si stropita cu ulei de masline, sare si lamaie sau otet.

Se poate servi si rece, taiata bucati si pusa pe platou, alaturi de branzeturi, cascaval, masline, carnat afumat, oua fierte, cas de oua (asta va spun alta data cum se face).

Nu uitati de paharul de vin alb. Merge teribil cu mielul! Nu aveti? Ei, e bun si vin rosu… vin sa fie!

POFTA BUNA!

Dovlecei umpluti – Reteta de un REAL deliciu… ingrediente de la „Matusa”

In fiecare sambata se pune mereu problema „Ce naiba mai facem de mancare?”. Si pentru ca nu intru din cauza asta in panica, ii raspund mereu sotiei: „Iesim in oras… si vedem ce gasim!”

Zis si facut: pornim la piata mare… Pe aleea principala pe dreapta si pe stanga o „mare” de flori, toate tipurile, culorile si preturile. Nu rezistam tentatiei si cumparam inca un ghiveci cu begonii, petunii sau mai stiu si eu ce alte flori minunate, cu denumiri care mai de care mai interesante si pe care nu le pot tine minte. Oricum, mainile ne devin ocupate si ne intoarcem la masina. Ne uitam, apoi, unul la altul si zicem: „mergem la Matusa?” – „Mergem!” – vine inevitabil raspunsul.  Pentru cei neavizati „matusa” este denumirea „secreta” a magazinului REAL. Va intrebati poate ce legatura are matusa cu Realul? Pai e foarte simplu: toti prietenii nostrii, care locuiesc in SM sau in imprejurimi merg sambata la parinti, sau la matusi, de unde vin incarcati cu provizii pentru toata saptamana. Noi, nu suntem din zona, parintii si matusile noastre sunt la aproape 600 Km. Matusa noastra e hipermarketul REAL… si face o mancare atat de buna! In topul preferintelor „matusa” ne ofera Plachie de crap… excelente si multe altele, pe care nu doresc acum sa le amintesc (ma apuca iara o pofta de vizite… si nu e bine sa mananci dupa ora 19).

Sambata asta, totusi ne-am hotarat sa gatim noi. Asa ca ne-am uitat in dreapta si in stanga prin raionul de legume-fructe si raionul de carne. Am vazut un soi de dovlecel rotund, interesant, cam cat un cartof de mare, sau cam ca o mandarina.

Am cumparat 10 bucati, carne tocata de porc si o legatura de marar verde, proaspat. „Gata!” – am zis, „Facem dovlecei umpluti!”. Restul ingredientelor avem in casa. Am ajuns la domiciliu, am descarcat masina si ne-am apucat de gatit. Sotia ma lasa sa-mi fac damblaua (ador sa gatesc!) si ma mai corecteaza ici-colo cu unele sfaturi.

Iata reteta:

Ingrediente: 10 dovlecei rotunzi (luati de la „matusa”), doua cepe potrivite, o jumatate pahar de orez, 750 grame de carne tocata de porc, o cutie de rosii cubulete in bulion, 1-2 linguri rase cu faina, o legatura de marar verde, sare, piper, Delikat, dupa gust.

Cum faceti? Simplu:

1. Se curata dovleceii de coaja si se taie capacul, in dreptul coditei (cam la 1 cm sub codita). Se scobeste interiorul cu o lingurita, pentru a scoate semintele. In dovlecel ramane o cavitate destul de mare, pentru a fi umpluta. Spalati dovleceii si capacele, pe care le pastrati pentru a astupa dovleceii umpluti.

2. Se curata o ceapa, se taie marunt si se caleste in putin ulei. Cand devine aurie, se pune orezul, pe care l-ati spalat in 2-3 ape. Se caleste orezul 1-2 minute, amestecand  continuu cu o lingura de lemn, pentru a nu se prinde de fundul recipientului. Ceapa si orezul calite se toarna in bolul cu carnea tocata si se amesteca bine impreuna cu sarea, piperul si Delikat-ul.

3. Umpleti dovleceii cu amestecul de mai sus si astupati cu capacelele dovleceilor. Aveti grija sa le puneti cu codita inspre interiorul dovlecelului, ca altfel cade.

4. Intr-un vas destul de mare pentru a incapea toti dovleceii unul langa altul, caliti in ulei, a doua ceapa, taiata marunt. Cand devine aurie, turnati rosiile cubulete din conserva (daca aveti 3-4 rosii proaspete, cojiti-le de pielita, taiati-le marunt si le adaugati peste ceapa caliata). Cand s-au prajit si ele putin(cam 3-4 minute), dati vasul deoparte si presarati faina. Amestecati sa nu se faca cocoloase, dupa care repuneti pe foc, amestecand in continuare. Dupa ce a dat in fiert, dati din nou vasul deoparte si turnati progresiv 5 cani de apa fierbinte, amestecand in continuare. Repuneti sosul pe foc si amestecati in continuare pana incepe sa fiarba. Puneti sare dupa gust si asezati dovleceii unul langa altul. Lichidul trebuie sa fie putin sub nivelul dovleceilor. Astupati cu un capac si lasati-i sa fiarba. Miscati vasul din cand in cand pentru ca dovleceii sa nu se prinda de fundul vasului. Completati cu putina apa calda, daca considerati ca sosul e prea gros si carnea sau orezul nu sunt inca fierte. Cand s-a fiert carnea si orezul din dovlecei, puneti mararul taiat marunt si stingeti focul. Lasati asupat pana ajunge la o temperatura care sa va permita sa ii serviti.

Se aseaza 1-2 dovlecei pe farfurie, se toarna putin sos si o lingura de smantana. Mai puneti deasupra inca putin marar verde  si… POFTA BUNA!

 

Suc natural de mere, portocale si kiwi

Asa cum am promis, iata o reteta de suc natural, pe care il puteti obtine rapid, cu ajutorul storcatorului de fructe.

Pentru 3 pahare aveti nevoie de 3 mere marisoare, 3 portocale medii, 3 Kiwi.

Curatati portocalele si kiwi de coaja. Merele le taiati in 4 si scoateti casuta semintelor. Daca gabaritul storcatorului este suficient de mare, puteti introduce fructele fara a le marunti mai mult. Daca nu, taiati-le cubulete, in asa fel incat sa va treaca prin storcator.

Stoarceti in ordinea urmatoare: merele, kiwi si la sfarsit portocalele.

La final, amestecati cu o lingura sucul obtinut si turnati-l in 3 pahare mari, in mod egal. Imediat veti observa ca sucul de mere se dispune la baza paharului, deasupra nectarul de portocale si chiar in partea superioara veti observa o frumoasa culoare verde, de la kiwi.

Sucul, prin gustul sau este… delicios, racoritor si nu in ultimul rand… sanatos. Savurati-l impreuna cu cei dragi!

Conopida la cuptor… mmmm, super reteta…

Se ia o conopida potrivit de mare, se curata de frunzele de la baza, se spala si se desface in buchetele mai mici. Intr-o oala suficient de mare pentru a incapea conopida, se pune apa si sare si se pune pe foc. Cand da in clocot, se pune conopida la fiert.

Intre timp aprindeti cuptorul!

Se amesteca intr-un bol, urmatoarele ingrediente: branza de vaci (cam 1/2 Kg-cam doua pachete de branza, din comert, sau o bucata de branza de vaci cumparata din piata, de la „femei”), o ceascuta de smantana, 1-2 oua intregi (fara coaja, bine-nteles 😉  , sare dupa gust, o legatura nu foarte mare de marar verde tocat marunt. Compozitia trebuie sa aibe consistenta unei creme groase.

Se ia un vas de Jena, mai marisor, se ung peretii cu unt sau margarina si se presara de jur imprejur si pe fundul vasului cu pesmet. 

Ati verificat daca s-a fiert conopida? Bun… scurgeti-o de apa. Apoi puneti pe fundul vasului un strat de conopida. Deasupra puneti un strat din „crema de branza” de mai sus. Intindeti-o cu lingura si nu va suparati daca va mai ramane compozitie. E bine asa. Asezati inca un strat de conopida si restul de crema de branza. Asta ar insemna ca de la inceput trebuie sa injumatatiti cantitatea de conopida si de crema de branza pentru a va iesi doua straturi.

In final presarati totul cu pesmet si dati la cuptor cam 20 minute, pana se rumeneste bine la suprafata.

Se serveste calda.

La final puteti servi un pahar de suc natural de fructe (pe care l-ati stors singuri, prin storcatorul de fructe). Iata ce combinatie imi place cel mai mult… dupa pauza… (vezi urmatorul post)

Salata de….salata !

Se ia o salata, cu frunza…lata 😉 . Oare de ce planta se numeste salata???

Se spala, se curata frunzele si se scurg.

Se taie subtire (aspectul e ca de varza tocata) si se pune intr-un bol, destul de incapator pentru a putea fi amestecata. Se taie subtire un ardei Kapia rosu si se pune de-asupra. Se ia o bucata de praz verde (cam 10 cm lungime) si se taie in felii subtiri. Acestea se desfac apoi in rondele verzi, apetisante, care se pun si ele in bol. Se sareaza dupa gust (Atentie, la sfarsit – cititi toata reteta). Se stoarce o lamaie potrivita si zeama se pune peste salata. Se adauga cam 2-3 linguri de ulei de masline (poate fi si in combinatie cu ulei de floarea soarelui). Apoi…. secretul!!!!

Se taie o bucata de telemea (cam 3-4 felii, sau dupa gust, mai multe)  in asa fel incat sa obtineti cubulete cam de marimea unei masline. Se pun cubuletele de telemea deasupra salatei, se amesteca continutul si se serveste imediat fie cu paine prajita (in diete) fie langa o friptura cu garnitura de cartofi prajiti.

Atentie la sare! Telemeaua e si ea sarata. Mai bine puneti sare la sfarsit, daca mai trebuie, dupa ce ati gustat salata.

Pofta buna!!!!