Poveste in oglinda

e greu să vezi că timpul
se scurge-ncet şi iată
te uiţi iar la oglindă
şi crezi că nu-i curată
chipul ce vezi acolo
familiar iţi pare
sunt totuşi eu, aievea,
sau poate mi se pare…?

zâmbeşti apoi …
şi chipul pare
ca totuşi e al tău…
ce-asemănare!
din zâmbet se revarsă
lumină caldă care
imbracă totu-n aur
sunt eu, nu mi se pare!

Oglinda mincinoasă
iar tresare
o laşi… şi-ti spui acum
ce importanţă are?
maturitatea este
aşa… o carapace
ce sufletul imbraca
si diferenţa face…