Pălinca de ZETEA… sau arta distilării

Săptămâna aceasta am avut ocazia de a fi invitat la unul din obiectivele economice ale judeţului nostru, care reprezintă un „blazon” al Sătmarului. Aproape toată lumea a auzit despre pălinca de Satu Mare. Renumele ei a depăşit graniţele judeţului şi ori de câte ori spui că eşti sătmărean, auzi fraza: ooooo, la voi se face pălica cea mai bună!

Nu aş putea să mă laud că sunt un cunoscător, dar dacă aşa se spune, înseamnă că aşa este. Acum m-am convins, cu atât mai mult, că am avut ocazia să particip la o degustare a renumitei pălinci de Zetea.

Unul din prietenii şi colaboratorii mei, buna cunoştinţă a familiei Zetea  ne-a facilitat, mie şi grupului din Germania pe care l-am însoţit, o vizită la renumita distilărie Zetea.  Am urcat cu voie bună în microbuz şi am pornit pe drumul spre Baia Mare. Cam la 28 de Km de Satu Mare se află comuna Iojib, unde există o bifurcţie care te scoate pe drumul spre Medieşul Aurit. La iesirea din comună, pe drumul mai sus amintit observăm din şosea un indicator care ne îndreaptă spre proprietatea familiei Zetea. Părăsim şoseaua şi ne îndreptăm spre clădirea arătată de indicatorul „ZETEA” . Gazda ne aşteaptă deja în curte, cu zâmbetul pe buze. Coborâm din maşină şi facem prezentările. Domnul Zetea ne prezintă istoria locaţiei. Ne spune că ceea ce vedem este construit in jurul unei vechi pălincii, renovate prin strădania familiei. Iniţial, pălincia servea la distilarea ţuicii în zona Iojib şi a împrejurimilor, îndeletnicirea aceasta datând de circa 100 de ani în familia Zetea. Arunc între timp o privire în jurul meu şi observ un gard în construcţie, făcut din butuci din lemn stivuiţi cu pricepere şi precizie. „Este concepţia mea” – spune domnul Zetea. „Butucii sunt prinşi în beton, iar la final, după curăţarea scurgerilor de beton, acesta va fi vopsit în negru, iar lemnul tratat. Se va crea astfel o iluzie optică de întuneric între butuci, ca şi cum ar fi stivuiţi numai”, mi-a spus cu mândrie domnul Zetea. Curtea pavată cu piatră, clădirea placată cu plăci de ceramică, executate manual, dau locului un aer de vechime, deşi clădirile au fost renovate de curând.

Suntem poftiţi în interiorul distilăriei.

De cum intri, observi două cazane de cupru aşezate pe un postament sub care arde neîncetat focul. Peste tot domneşte o curăţenie exemplară. Ni se povesteşte despre fluxul tehnologic, despre ce fel de fructe se folosesc la distilarea ţuicii. In principal se distilează pălincă din prune, dar si din pere, sau fructe de pădure. Localnicii preferă pălinca din prune cărora nu li s-au îndepărtat sâmburii (are o aromă specială, de sâmbure), dar sunt şi clienţi care doresc să aibe pălincă din prune fără sâmburi. Sunt impresionante butoaiele uriaşe cu borhot, dar şi mai şi faptul ca dintr-un recipient zidit (răcitorul) curge prin două ştuţuri vodca, iar prin cel de-al treilea, pălinca, adică ţuica distilată a treia oară.  Suntem îmbiaţi să gustăm. Cei curioşi îşi trec degetul prin jetul de pălincă şi apoi repede în gură. Aburii de alcool îţi îmbată simţurile şi se simte chiar şi aroma de sâmbure. Unul din angajaţi ne face o demonstraţie. Umple un pahar de cupru şi îl aruncă pe cazanul încins, care ia foc instantaneu. Focul se stinge în cateva momente, după ce alcoolul s-a evaporat.

Suntem conduşi apoi, spre locul de îmbuteliere. Ni se spune că imbutelierea se face manual, dupa ce sticlele sunt spălate tot cu pălincă, pentru a nu se altera conţinutul sticlelor. Domnul Zetea foloseste sticle personalizate, de o formă specifică, prevăzute cu două tipuri de dopuri prevăzute cu elemente de siguranţă menite să descurajeze pe cei cărora le-ar veni ideea să-i fure patentul.

Masa de imbuteliere

 

Sticle personalizate

 

Gazda ne povesteşte cum la începutul afacerii a început cu îmbutelierea în sticle normale, etichetate, dar că în timp, s-a hotărât să treacă la sticle personalizate si comercializare în magazine de specialitate şi mai puţin în restaurante.

„Renumele nu-mi permite să produc în cantităţi industriale, iar calitatea produsului mă obligă să am şi un ambalaj pe măsura” – ne spune interlocutorul nostru.

De-asupra intrării observ ceea ce gazda noastră ne povestea mai înainte: tipurile de sticle de ţuică Zetea, aşa cum au evoluat în timp.

Pe peretele alăturat, observ şi alte modalităţi de ambalare, în sticle de diverse forme şi mărimi, unele mai mult decât ingenioase.

Din grup vine întrebarea dacă e adevărat că pălinca este cu atât mai bună cu cât este mai veche. Acest „mit” a fost urgent spulberat de spusele domnului Zetea, care ne-a explicat că o pălincă  de proastă calitate va rămâne de proastă calitate şi după zece ani. Culoarea specifică nu este dată de vechime ci de modul de păstrare după distilare. De obicei lemnul butoiului în care se păstrează, dă culoaarea pălincii.

 

 

 

Din atelierul de îmbuteliere intrăm în expozitie. Aici, gazda noastră ne prezintă o serie de diplome şi certificate de atestare a calităţii. Sunt afişate pe perete o parte din diplomele de excelenţă, premii obţinute în ţară şi în străinătate. „Pălinca de Zetea e cunoscută peste tot în Europa, chiar şi la Bruxelles”, ne spune mândru, domnul Zetea.

 

 

Expozitia îmbină cu gust obiecte specifice activităţii de distilare, alături de o multime de statuete executate din ceramică, opera unui artist local. Aceste obiecte sunt folosite ca elemente de decor în cadrul expoziţiilor din ţară şi din străinătate.

 

 

 

 

Afacerea a fost pusă pe picioare de tatăl domnului Zetea, a carui fotografie troneză la loc de cinste în expoziţie.

 

„Dar să nu stăm în picioare” – zice gazda noastră perfectă. „Vă invit să degustăm pălinca de Zetea şi să servim masa”.

Urcăm pe scara interioară şi ne aflăm în livingul familiei Zetea. Pe masă se află deja gustările pregătite cu migală de doamna Zetea, o gospodină excelentă, iar în şemineul din colţ, arde focul. Se aude în surdină o muzică aleasă cu bun gust.

 

 

Atmosfera e mai mult decât plăcută, totul este aranjat cu atenţie iar gazda este perfectă. Vorbeşte cu fiecare dintre noi şi ne povesteşte atât despre ceea ce a realizat, cât si despre proiectele de viitor. Gustăm pe rând pălinca de prune, apoi  pe cea de pere. Observ că pălinca de pere e îmbuteliată într-o sticlă pe care nu am mai văzut-o până acum. Sticla este alba şi mată, parcă acoperită cu brumă, singurul loc transparent fiind o fereastră, o lupă de fapt, prin care daca priveşti se vede în faţă sigla firmei, iar în lateral, portretul domnului Valer Zetea, tatăl gazdei noastre.

 

 Privesc spre focul care arde în şemineu. Văd o întregă viaţă dedicată muncii şi pasiunii pentru lucrul făcut bine. Lăngă foc, un fotoliu de piele. Domnul Zetea imi şopteşte: „Acesta este fotoliul în care vreau să îmbătrânesc”…

Publicitate