A tecut o saptamana de cand m-am intors de la Viena. Am profitat de o ocazie unica, zic eu, prin care, pentru 12000 de forinti am reusit sa vad o mare parte din creatia pictorului Van Gogh si in acelasi timp sa vizitez centrul orasului Viena. Excursia, organizata de o firma din Budapesta a fost mai mult decat reusita. Am pornit de vineri, dupa pranz si in 3 ore si jumatate am ajuns in oras. Din pacate, am ratat iesirea de pe autostrada asa ca am mai bajbait circa o ora si jumatate pana am ajuns la matusa mea, in Ujpest (Pesta noua). Noroc ca am fost „recuperat” in timp util de catre unchiul meu. Deja nu mai aveam incredere nici in intuitia mea, nici in Johny (GPS-ul) care m-a tot invartit, fara rost, pe strazile Budapestei. De fapt eu am fost de vina… am ales o strada gresita 🙂
A doua zi dimineata, dupa ce am parcat masina in siguranta, am schimbat doua metrouri si iata-ne, cu tot „familionul” in fata Parlamentului maghiar, punctul de intalnire cu ceilalti „excursionisti”. Am urcat in autocar, am raspuns „prezent” cand mi-am auzit numele (altceva oricum nu am inteles si nici nu as fi stiut spune) si iata-ne pe drumul spre Viena. Autocarul este dotat cu aer conditionat, televizor, toaleta, sofer la cravata, geamuri curate si un ghid glumet care a vorbit tot drumul. Pacat ca nu am inteles ce. Cand si cand, varul meu imi mai traducea cate ceva important. Mai ales detalii referitoare la calatorie. Asa am aflat ca dupa vizitarea expozitiei, avem circa 6 ore la dispozitie sa ne plimbam prin centrul Vienei. In acest scop, am primit fiecare cate o harta, pe care erau marcate principalele obiective turistice care merita sa fie vazute: Palatul Albertina, opera, Palatul Imperial, Heldenplatz, piata si Catedrala Sf. Stefan, Kärntner Straße. Am inceput cu palatul Albertina, unde a avut loc expozitia.
Odata intrati in curtea interioara a palatului, am ramas uimit de multimea care, ce-i drept, civilizat statea la rand sa intre in expozitie. Ghidul nostru ne-a asezat frumos, in dreptul uneia din cele trei usi de acces, si cu biletele in mana ne-am indreptat spre usa ascensorului. Am incaput aproape tot grupul (cam 40 de persoane). Iata-ne si sus… doamne! Nu poate fi adevarat! Se deschide usa liftului si in fata noastra se deschide o priveliste de „Romania” : o multime de oameni, intr-o caldura insuportabila, se plimba de la un tablou la altul. Pare ca nimeni nu e deranjat de caldura… Ma las dus de val si imi indrept privirile spre primele tablouri… Tablourile sunt expuse in mod cronologic, de la inceputul operei marelui pictor si pana la sfarsitul acesteia, cand, la varsta de 37 de ani, suferind de o boala psihica, isi ia viata. Rand pe rand, se perinda prin fata mea parca intreaga viata a lui Van Gogh. Clipele de fericire, exprimate prin tablouri intens colorate si peisaje mirifice se impletzesc cu momentele de ratacire, cand maestrul picteaza in nuante inchise picturi ce sugereaza suferinta din sufletul lui. Portretele de tarani sunt cat se poate de expresive, atat de bine realizate, cum numai in fotografii poti vedea. Van Gogh a pictat taranul asa cum e, adus de spate culegand roadele pamantului si nu neaparat in clipele lui cele mai fericite. Pe chipul tarnului se vad incrustate de timp urme lasate de suferinta si neajunsuri. Dupa aproximativ doua ore, ajungem din nou la intrare… aerul rece si proaspat imi aduce aminte de senzatia de la intrarea in expozitie. Ma gandesc: „cum de nu au aer conditionat?” Destul de proasta organizarea. In salile de expozitie abia puteai sa te strecori printre oameni si sa respiri. Ceva mai bine era in restul paltului. Aici nu era atata lume. Am vizitat palatul Albertina cu gandul ca bunul gust si rafinamentul isi dau intalnire intotdeauna acolo unde civilizatia si bogatia domina viata oamenilor. In salile palatului, pe langa decoratiunile opulente poti vedea creatii ale altor pictori celebrii: Michelangelo Buonaroti, Dürer, Rubens, Renoir, Hammer, Jean Etienne Liotard,etc.
Am parasit palatul Albertina imbogatit sufleteste. Nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca as fi locuit pe vremuri, in acest palat… 🙂
Ce a urmat apoi? Am vizitat Palatul Imperial si cat pe ce sa ma plimb si cu trasura. Am lasat totusi placerea pentru data viitoare 😉 Trasurile albe, verzi, negre, cu cai frumosi si vizitii eleganti, in costume de epoca se pot vedea peste tot in centrul Vienei. Iar daca vrei sa faci o poza, langa un Mozard auriu, trebuie sa pui cativa banuti in cutiuta de langa soclul „statuii”. Am mai vazut candva, un reportaj TV despre statuile vii. Acum le-am vazut in realitate. Si par statui, intr-adevar. Nu misca! Numai daca te apropii… incep sa miste si sa-ti vorbeasca. O multime de artisti ambulanti (printre care si romani), Dansatori Rap si Breck Dance, pictori, toti veniti parca pentru a te delecta cu ce stiu ei mai bine sa faca. Si toti in piata Sf. Stefan, din fata maretei Catedrale cu acelasi nume. Aici am poposit circa o jumatate de ora pentru a asculta o Messa si un Te Deum in interpretarea corului si orchestrei filarmonice a catedralei Sf. Stefan.
Magazine de marca si lume selecta poti vedea pe Kärntner Straße, un fel de Lipscani, de alta data, dar mult mai ingrijit si intretinut.
Incet, incet se face noapte… e timpul sa ne intoarcem in piata palatului Albertina, unde ne vom intalni din nou cu ghidul nostru si cu ceilalti membrii ai grupului. Ne mai oprim in fata vitrinelor cu dulciuri si a celei cu „obiecte muzicale” (ma intreb daca hartia igienica canta cand o folosesti) si apoi ajungem la destinatie.
Iata-ne din nou in autocar, privind cu incantare Viena noaptea… Viena pregatita de sarbatori… Trecem pe langa un parc si in copaci sunt aprinse sute de globuri mari, ca niste mingi luminoase rosii si albe. Incerc sa fac o fotografie dar din cauza miscarii nu se vede nimic. Pacat ca nu am prins un semafor. Oricum, am vazut o multime de lucruri minunate la Viena. A meritat oboseala si cheltuiala. De fapt excursia, in bani romanesti ar fi fost cam 180 lei pentru doua persoane, plus cate 7 euro de persoana intrarea la expozitie. Dar asta se organizeaza la Budapesta si nu in Romania…
al2lea 
Comentarii recente