Poveste de decembrie

de <al2lea>

Se zvoneşte prin ziare

Cum că iarna din poveste

Vine de peste hotare

Şi la noi se odihneşte

 

Toată lumea-i agitată

Toţi vor ca să o privească

Şi deodata apare… iată!

Doamne, cât e de frumoasă!

 

Rochie albă de mătase

Ochi luceferi ca de gheaţă

Stele mii maramă-i coase

Te îndrăgosteşti pe viaţă…

 

Flori de-argint în păru-i poartă

Şi cu mâna ei presară

Fulgi de nea, cu noi să-mpartă

Feeria-n astă seară.

 

Bucuros de-aşa spectacol

De un alb fără pereche

Lord din nea îşi scoate nasul

Şi ridică o ureche.

 

Zâna-n jilţ se odihneşte

Şi priveşte la căţelul

Ce voios se tăvăleşte

Şi apoi priveşte cerul

 

Cu boticul de cărbune

Stă şi-adulmecă minunea

Nimeni nu îi poate spune

Cum de-aşa de albă-i lumea?…

Poveste…

Era odata un padurar care isi ducea zilele taind si strangand, impreuna cu sotia lui, uscaturile din padure… Si cum taia el cu securea crengile usacate ale copacilor, in apropierea unui lac, se intampla ca din greseala ii scapa securea din mana si…baldabac!!! direct in fundul lacului se opreste…

Se aseaza bietul om pe marginea lacului si incepe sa se vaite…

„- Valeu…vaaaiii… ce ma fac… cum o sa-mi mai castig painea de acum incolo… Vaaaaii…copilasii mei or sa moara de foame…!”

Iese Zana Lacului si zice: „-De ce plangi, om bun?”

-„Cum sa nu plang”, zice padurarul… „uite mi-a scapat securea din mana si s-a dus direct pe fundul lacului… cum o sa-mi mai castig painea cea de toate zilele?”

Se scufunda Zana Lacului si iese cu o secure de aur… „- Asta e securea ta? – intreaba Zana… „-Nu, nu e asta…” zice padurarul. Se scufunda zana inca o data si iese cu o secure de argint… „-Asta e?” „-Nu. nu e asta, e una mai veche si mai ruginita…” Se scufunda zana inca o data si iese cu securea veche, ponosita a padurarului… „- Asta e, asta e!” – zice padurarul cu bucurie… O prinde in mana , o saruta si nu stie cum sa-i mai multumeasca zanei… „- Uite, zice zana, pentru ca ai fost asa de cinstit si nu te-ai lacomit la vederea securilor de aur si de argint… uite…. ti le fac cadou pe toate!”… Omul multumeste si pleaca bucuros spre casa…

Azi asa, maine, asa, trec zilele ca una… Intr-una din zile, omul isi duce sotia la padure sa stranga impreuna crengile uscate. Ajung si in apropierea lacului si deodata aude un tipat… Un fior il trece pe bietul om pe sira spinarii… cand se uita in urma, vede cu groaza cum sotia-i dispare in lac…  „-Vaaaiiii… valeu… ce ma fac…. cine o sa ma mai ingrijasca pe mine …pe copilasii mei…”

Iese Zana lacului si zice: „- de ce plangi om bun?” Cum sa nu jelesc cand uite, nevasta mi-a alunecat si s-a dus direct pe fundul lacului”… Se scufunda zana lacului si iese cu Miss America 2007… „Asta e nevasta ta?” intreaba zana lacului…. „Asta e, asta e….” zice barbatul…. „- Nu ti-e rusine sa-ti fie!” zice Zana… „am avut incredere in tine, te-am ajutat la necaz, te-am facut bogat si acum tu ma minti cu nerusinare! Cum sa fie asta nevasta ta?” „-Stai, ca nu e chiar asa…” zice omul, „pai daca iti spuneam ca nu asta e nevasta mea, te scufundai inca o data si ieseai cu Miss America 2008, apoi te scufundai din nou si o aduceai pe nevasta-mea… si pentru ca am fost cinstit, mi le faceai cadou… si eu… eu sunt om sarac… cum sa le tin pe toate trei…”

🙂