Cartofi franţuzeşti

De când nu am mai scris pe blog, am uitat şi cum se face. Ce sa-i faci? Lenea e cocoană mare! Totuşi, zic, azi e Duminică, am făcut ceva bun de mâncare şi pentru că tare mulţi prieteni s-au arătat curioşi şi pofticioşi m-am gândit să vă dau reţeta…

Ingrediente:

1 Kg de cartofi
3 ouă
100 gr brânză e burduf
100 gr telemea
50 gr casaval – eu am pus un amestec de brânzeturi luate de la Auchan – Gran Primo – Seleziune di formaggi stagiona (se folosesc şi la paste)
un cub de unt cu care sa ungeţi bine vasul
sare, piper

Pentru sosul alb
50 gr unt
1 lingură cu vârf de făină
100 ml de lapte fierbinte
200-300 gr smântână
sare

Preprare
Se fierb cartofii în coajă
Se fierb ouăle tari
Se curaţă cartofii de coajă, după ce sunt detul de reci, ca să nu vă ardeţi buricele… degetelor, nu vă gândiţi la altceva!
Se taie ouăle fierte rondele.
Radeţi brânzeturile într-un vas şi amestecaţi-le.

Se prepară sosul alb

Topiţi untul,adăugaţi făina şi amestecaţi până ce făina cu untul devin ca o cremă. Adăugaţi puţin câte puţin laptele fierbinte şi amestecaţi în continuu. Atenţie, luaţi vasul de pe foc după ce făina a fost înghiţită de untul topit. După ce aţi terminat laptele, puneţi smântâna şi amestecaţi bine. Lăsaţi vasul la fiert şi amestecaţi pâna când sosul se îngroaşă şi devine ca o cremă. Puneţi puţină sare şi luaţi vasul de pe foc.

Ungeţi vasul termorezistent cu unt. Aşezaţi pe straturi rondele de cartofi, rondele de ouă. Puneţi sare (foarte puţină că şi brânzeturile sunt sărate) şi piper.Puneţi un strat din brânzeturile rase. Turnaţi cam 1/3 din sosul alb în aşa fel încât să fie uniform distribuită pe compoziţia din vas.
Repetaţi la fel şi la al doilea strat. Deasupra va fi strat de carofi presărat cu sare şi piper. Turnaţi ultima treime de sos alb si puneţi un strat de caşcaval sau amestecul amintit de brânzeturi italieneşti, atât cât să fie dispus uniform.

Introduceţi la cuptor, coaceţi la 200 grade Celsius, până se rumeneşte deasupra (cam 30-40 min).

Poftă bună şi răbdare la spălat de vase… o să aveţi destule…

Meniul zilei…

Ghici ghicitoarea mea: ce fel de mancare se vede in imaginile de mai jos? Descrieti ingredientele. Acest meniu poate fi servit la restaurantul Zardin (se citeste Jardin, ca in franceza) din Jelsa, Croatia.

Succes.

UPDATE:

Iata meniul afisat, variantele in croata, engleza si italiana: 

Ca urmare a acestui indiciu veti observa ca primul fel este Orez negru „Jardin”. Bine, bine dar de ce negru? Aceeasi intrebare ne-am pus-o si noi, eu si Primadona, cand am primit asa ceva in farfurie. Am gustat si ni s-a parut bun. Mai ales, cu paine prajita. Dupa cum i-am simtit gustul, parea a fi un orez cu ciuperci (cele maro) si sos de masline, ca doar de-aia era negru. Ne-am intrebat ce fel de ciuperci erau astea, asa colorate si asa elastice, in gura. Dupa ce am terminat, chelnerita ne-a intrebat daca ne-a placut. I-am raspuns politicos ca da  si ca mi se pare interesant sosul de masline negru, alaturi de orezul alb si ciuperci… vezi-doamne, eu ma pricep… „a, nu – a zis chelnerita – ati servit fructe de mare, calamari cu orez iar culoarea neagra este de la cerneala de sepie”… Dupa ce a plecat, ne-am uitat unul la altul iar sotia mi-a zis: „si eu care am adunat si mancat toate ciupercile, ca orezul era cam mult”… am ras copios si ne-am gandit ca toate placerile si neplacerile ni le comandam din cap si din cauza existentei unor idei preconcepute. Nu am gatit niciodat fructe de mare pana acum. Ni s-a parut ceva necomestibil, numai la ideea sa mananci dintr-o caracatita, sepie sau cine stie ce altfel de vietate marina al carui nume nu prea poti sa-l reti. Am asteptat curiosi felul principal. Ce am primit, ati ghicit aproape fiecare. Este vorba de friptura de ton, cu sos de masline verzi si smantana, legume (brocoli, conopida si morcovi) si orez. A fost delicios. Ca desert a fost placinta cu mere cubulete si cirese. Aluatul era ca la strudel, foarte pudrata cu zahar si servita calda.

Una peste alta, ne-a placut foarte mult si am plecat cu amintiri placute, nostime si cu multumirea unei serviri ireprosabile…

Felicitari Mirelei si lui Adrian SM care au fost cei mai aproape de adevar.

(pi moldovinesti nu stiu s zic, Trexel… 🙂  )

Fructele, izvor de vitamine si… rating!

Azi am doborat recordul personal la vizionari pe blog: la ora 22:00 am 505 .

O fii de la cura de fructe?

Update 1: 0ra 22:15 – 510 vizionari

Update 2: pana la sfarsitul zilei: 536 vizionari

 

Salata de fructe

Se spune ca la inceputuul primaverii organismul este avid de vitamine. Si ca cel mai potrivit ar fi sa le luam din fructe. Asa ca am dat o raita pe la „matusa” si am facut aprovizionarea. Si cum nu m-am hotarat cu care dintre fructe sa incep, m-am gandit sa le combin, intr-o minunata salata. De ce aveti nevoie? Priviti aici:

Deci:  o portocala, un tamarillos, 1/2 pepene galben,  1/2 ananas proaspat, un mar, cateva boabe de strugure, 1-2 kiwi, 1 rodie, 1/2 borcan de compot de visine, fara samburi, o cutie de compot (coctail) de fructe exotice, o lingura de miere de albine si cam 100 ml de whisky (nu neaparat de cea mai buna calitate) .

– Ia mana… nu gusta pana nu esti gata! Ia frumusel un fund de lemn, curata fructele de coaja si apuca-te sa le tai cubulete mici. Desfa rodia si dezghioaca bobitele cele rosii si parfumate. Nu uita de tamarillos… va da o aroma deosebita salatei. Taie-l cat de marunt poti. Aoleu! vezi sa nu dai pe jos… pateaza ca dracu!  Vezi ca fructele din cutie sunt cam mari. Asa ca scurge zeama intr-o cana si apoi mai taie-le, ca sa fie  de marimea celor proaspete. Pune si 1/2 din zeama de pe compotul de visine in cana si amesteca cu o lingura de miere de albine. Fructele taiate le amesteci intr-un bol marisor. Nu uita sa pui si visinele, ca doar le-ai scurs de zeama. Poti sa lasi jumatate de borcan, pentru data viitoare. Amesteca usor si la sfarsit toarna sucurile amestecate cu mierea. Stropeste cu 100 ml de whisky si da la rece 1-2 ore, daca mia ai rabdare… 🙂

Daca ai copii, e recomandat sa nu pui whisky – mai bine isi pune fiecare in bolul lui, cand serveste…  Barbatii pot servi si separat, un pahar de whiskycu gheata… 🙂

Savurati si spuneti-mi daca v-a placut!

Golul din stomac, sau cina „frugala” cu pate de curcan

Se intampla ca stand la calculator sa simtiti dintr-odata un gol in stomac.  Te uiti la ceas si constati ca „ia uite! e deja ora 19”. Si parca ai manca ceva. Dar ce? Incepi sa-ti misti „rotitele” si sa faci in gand inventarul frigiderului. La prima vedere, nimic nu te multumeste. Dar golul din stomac e din ce in ce mai mare.

Totusi, imi zic, trebuie sa verific „personal” si „pe viu”  continutul frigiderului. Ma duc in bucatarie, deschid frigiderul si… dintr-o data, prin nu stiu care minune, stomacul si creierul fac „coalitie” – ca tot e la moda – si imi vine o idee nemaipomenita! Incep sa scot:

un „pate fin de curcan” de Hame,

cutia cu branza „La vache de Paris”, 

borcanul cu mustar,

tubul cu „crema gulas – iute”

si cutia cu „sana mea fina” de Tnuva.

Toate ingredientele se gasesc la supermarketul Real. Si daca nu am fost destul de clar, iata ce aveti de facut: amestecati intr-un bol continutul cutiei de pate, cu o bucata de branza „pariziana”, 1-2 lingurite de mustar si un strop de crema gulas. Amestecati bine, pana obtineti o pasta. Ungeti feliile de paine, de preferat paine de casa, facuta de dvs. cu aparatul de facut paine. Nu uitati de paharul cu lapte sana, care completeaza savoarea „tartinelor”. Daca va place gustul iute, puteti sa nu inglobati crema gulas in pasta, ci, dupa ce ati uns feliile de paine sa faceti „buburuze” din pasta gulas pe deasupra. Aveti grija cate „buburuze” faceti… e foarte iute.

Pofta buna!

P.S. Distrati-va privind ambalajul cutiei de branza. Spuneti-mi daca gasiti vreo legatura intre turnul Eiffel si turma de vaci .

Dovlecei umpluti – Reteta de un REAL deliciu… ingrediente de la „Matusa”

In fiecare sambata se pune mereu problema „Ce naiba mai facem de mancare?”. Si pentru ca nu intru din cauza asta in panica, ii raspund mereu sotiei: „Iesim in oras… si vedem ce gasim!”

Zis si facut: pornim la piata mare… Pe aleea principala pe dreapta si pe stanga o „mare” de flori, toate tipurile, culorile si preturile. Nu rezistam tentatiei si cumparam inca un ghiveci cu begonii, petunii sau mai stiu si eu ce alte flori minunate, cu denumiri care mai de care mai interesante si pe care nu le pot tine minte. Oricum, mainile ne devin ocupate si ne intoarcem la masina. Ne uitam, apoi, unul la altul si zicem: „mergem la Matusa?” – „Mergem!” – vine inevitabil raspunsul.  Pentru cei neavizati „matusa” este denumirea „secreta” a magazinului REAL. Va intrebati poate ce legatura are matusa cu Realul? Pai e foarte simplu: toti prietenii nostrii, care locuiesc in SM sau in imprejurimi merg sambata la parinti, sau la matusi, de unde vin incarcati cu provizii pentru toata saptamana. Noi, nu suntem din zona, parintii si matusile noastre sunt la aproape 600 Km. Matusa noastra e hipermarketul REAL… si face o mancare atat de buna! In topul preferintelor „matusa” ne ofera Plachie de crap… excelente si multe altele, pe care nu doresc acum sa le amintesc (ma apuca iara o pofta de vizite… si nu e bine sa mananci dupa ora 19).

Sambata asta, totusi ne-am hotarat sa gatim noi. Asa ca ne-am uitat in dreapta si in stanga prin raionul de legume-fructe si raionul de carne. Am vazut un soi de dovlecel rotund, interesant, cam cat un cartof de mare, sau cam ca o mandarina.

Am cumparat 10 bucati, carne tocata de porc si o legatura de marar verde, proaspat. „Gata!” – am zis, „Facem dovlecei umpluti!”. Restul ingredientelor avem in casa. Am ajuns la domiciliu, am descarcat masina si ne-am apucat de gatit. Sotia ma lasa sa-mi fac damblaua (ador sa gatesc!) si ma mai corecteaza ici-colo cu unele sfaturi.

Iata reteta:

Ingrediente: 10 dovlecei rotunzi (luati de la „matusa”), doua cepe potrivite, o jumatate pahar de orez, 750 grame de carne tocata de porc, o cutie de rosii cubulete in bulion, 1-2 linguri rase cu faina, o legatura de marar verde, sare, piper, Delikat, dupa gust.

Cum faceti? Simplu:

1. Se curata dovleceii de coaja si se taie capacul, in dreptul coditei (cam la 1 cm sub codita). Se scobeste interiorul cu o lingurita, pentru a scoate semintele. In dovlecel ramane o cavitate destul de mare, pentru a fi umpluta. Spalati dovleceii si capacele, pe care le pastrati pentru a astupa dovleceii umpluti.

2. Se curata o ceapa, se taie marunt si se caleste in putin ulei. Cand devine aurie, se pune orezul, pe care l-ati spalat in 2-3 ape. Se caleste orezul 1-2 minute, amestecand  continuu cu o lingura de lemn, pentru a nu se prinde de fundul recipientului. Ceapa si orezul calite se toarna in bolul cu carnea tocata si se amesteca bine impreuna cu sarea, piperul si Delikat-ul.

3. Umpleti dovleceii cu amestecul de mai sus si astupati cu capacelele dovleceilor. Aveti grija sa le puneti cu codita inspre interiorul dovlecelului, ca altfel cade.

4. Intr-un vas destul de mare pentru a incapea toti dovleceii unul langa altul, caliti in ulei, a doua ceapa, taiata marunt. Cand devine aurie, turnati rosiile cubulete din conserva (daca aveti 3-4 rosii proaspete, cojiti-le de pielita, taiati-le marunt si le adaugati peste ceapa caliata). Cand s-au prajit si ele putin(cam 3-4 minute), dati vasul deoparte si presarati faina. Amestecati sa nu se faca cocoloase, dupa care repuneti pe foc, amestecand in continuare. Dupa ce a dat in fiert, dati din nou vasul deoparte si turnati progresiv 5 cani de apa fierbinte, amestecand in continuare. Repuneti sosul pe foc si amestecati in continuare pana incepe sa fiarba. Puneti sare dupa gust si asezati dovleceii unul langa altul. Lichidul trebuie sa fie putin sub nivelul dovleceilor. Astupati cu un capac si lasati-i sa fiarba. Miscati vasul din cand in cand pentru ca dovleceii sa nu se prinda de fundul vasului. Completati cu putina apa calda, daca considerati ca sosul e prea gros si carnea sau orezul nu sunt inca fierte. Cand s-a fiert carnea si orezul din dovlecei, puneti mararul taiat marunt si stingeti focul. Lasati asupat pana ajunge la o temperatura care sa va permita sa ii serviti.

Se aseaza 1-2 dovlecei pe farfurie, se toarna putin sos si o lingura de smantana. Mai puneti deasupra inca putin marar verde  si… POFTA BUNA!

 

Suc natural de mere, portocale si kiwi

Asa cum am promis, iata o reteta de suc natural, pe care il puteti obtine rapid, cu ajutorul storcatorului de fructe.

Pentru 3 pahare aveti nevoie de 3 mere marisoare, 3 portocale medii, 3 Kiwi.

Curatati portocalele si kiwi de coaja. Merele le taiati in 4 si scoateti casuta semintelor. Daca gabaritul storcatorului este suficient de mare, puteti introduce fructele fara a le marunti mai mult. Daca nu, taiati-le cubulete, in asa fel incat sa va treaca prin storcator.

Stoarceti in ordinea urmatoare: merele, kiwi si la sfarsit portocalele.

La final, amestecati cu o lingura sucul obtinut si turnati-l in 3 pahare mari, in mod egal. Imediat veti observa ca sucul de mere se dispune la baza paharului, deasupra nectarul de portocale si chiar in partea superioara veti observa o frumoasa culoare verde, de la kiwi.

Sucul, prin gustul sau este… delicios, racoritor si nu in ultimul rand… sanatos. Savurati-l impreuna cu cei dragi!

Conopida la cuptor… mmmm, super reteta…

Se ia o conopida potrivit de mare, se curata de frunzele de la baza, se spala si se desface in buchetele mai mici. Intr-o oala suficient de mare pentru a incapea conopida, se pune apa si sare si se pune pe foc. Cand da in clocot, se pune conopida la fiert.

Intre timp aprindeti cuptorul!

Se amesteca intr-un bol, urmatoarele ingrediente: branza de vaci (cam 1/2 Kg-cam doua pachete de branza, din comert, sau o bucata de branza de vaci cumparata din piata, de la „femei”), o ceascuta de smantana, 1-2 oua intregi (fara coaja, bine-nteles 😉  , sare dupa gust, o legatura nu foarte mare de marar verde tocat marunt. Compozitia trebuie sa aibe consistenta unei creme groase.

Se ia un vas de Jena, mai marisor, se ung peretii cu unt sau margarina si se presara de jur imprejur si pe fundul vasului cu pesmet. 

Ati verificat daca s-a fiert conopida? Bun… scurgeti-o de apa. Apoi puneti pe fundul vasului un strat de conopida. Deasupra puneti un strat din „crema de branza” de mai sus. Intindeti-o cu lingura si nu va suparati daca va mai ramane compozitie. E bine asa. Asezati inca un strat de conopida si restul de crema de branza. Asta ar insemna ca de la inceput trebuie sa injumatatiti cantitatea de conopida si de crema de branza pentru a va iesi doua straturi.

In final presarati totul cu pesmet si dati la cuptor cam 20 minute, pana se rumeneste bine la suprafata.

Se serveste calda.

La final puteti servi un pahar de suc natural de fructe (pe care l-ati stors singuri, prin storcatorul de fructe). Iata ce combinatie imi place cel mai mult… dupa pauza… (vezi urmatorul post)