Archive for the ‘Poezie’ Category

Sunt ani de-atunci…

Untitled1

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De când scriam  cuprins de vrajă

Şi noaptea-ncet, într-un târziu

visam cuprins de-a poeziei mreajă

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De ce s-a întrerupt de-odată

Izvorul cald, izvorul viu

N-aş fi crezut… nu, niciodată!

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Dar simt acum din nou chemarea

Şi simt din nou că vreau sa scriu

Prea lungă fost-a aşteptarea…

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Visam cuprins de-a poeziei mreajă

Dar simt din nou că vreau să scriu

Să fiu cuprins de-a poeziei vrajă…

Anunțuri

Catren de toamna

IMG_2228
 
IMG_2229
 
                                                                           E toamnă din nou în grădină
                                                                           Şi boabe de struguri sunt mii                                             
                                                                           Şi soare şi frunze se-mbină
                                                                           Cu coşuri umplute în vii…

Poveste in oglinda

inspirată dintr-o poezie a mameinineta

e greu să vezi că timpul
se scurge-ncet şi iată
te uiţi iar la oglindă
şi crezi că nu-i curată
chipul ce vezi acolo
familiar iţi pare
sunt totuşi eu, aievea,
sau poate mi se pare…?

zâmbeşti apoi …
şi chipul pare
ca totuşi e al tău…
ce-asemănare!
din zâmbet se revarsă
lumină caldă care
imbracă totu-n aur
chiar, vede fiecare!

Oglinda mincinoasă
iar tresare
o laşi… şi-ti spui acum
ce importanţă are?
maturitatea este
aşa… o carapace
ce sufletul imbraca
si diferenţa face…

 

…Şi ce dac-am dispărut?

 
 
 
…şi ce dac-am disparut
aşa… de-odat’ din blogosferă?
eu cred că nimeni n-a ştiut.
Şi mă întreb cum de-am crezut
prietenii că mă preferă…
 
🙂

Şuetă de toamnă…

 

Sursa foto: http://www.infogradina.ro/plante-decorative/plante-decorative-cu-flori/crizantema-floarea-de-aur/192/
Inspiraţie (prima strofă) : maminineta – comentariu la postul  meu precedent „Poveste de toamnă

 

Toamna ta sau toamna noastră
La Sătmar sau Băileşti
Crizanteme pune-n glastră
Toamnă, tu ne uluieşti.

Crizantemele-n grădină
La şuetă se adună
Iar cea galbenă suspină:
– Vine iarna, nu-i a bună!

Îşi ridică capul doamna
Cea cu albă pălărie:
– Fetelor, a noastră-i toamna
E motiv de bucurie

– Toată vara suspinat-am:
„Ce frumoasă-i gradiniţa!”…
Florile ce admirat-am
S-au uscat…la fel şi viţa

Nu fiţi triste, voi surate
Ia priviţi… mândreţe mare
Toamna nu-i pe terminate
Ridicaţi capul în soare!

Când natura parcă-i moartă
Si când vântul suflă tare
Noi avem o altă soartă
Devenim înfloritoare…

Poveste de toamnă

Sursa foto:http://ionut.toateblogurile.ro/2009/09/21/toamna-sufletului-meu/

 

de<al2lea>

Soarele spre munţi coboară
Ceru-i minunat spre seară
Nostalgii de astă-vară
În suflet ţi se strecoară.
 
 
Vântul bate şi-nfioară
Răsucită sus, pe creangă
Frunza roşie ce parcă
Se transformă într-o… barcă.
 
 
Pe când vântul se-nteţeşte
Vâjâind prin crengi golaşe
Frunza-ncet pe vânt porneşte
Roi de frunze să îngroaşe.
 
 
Zbor de fluturi par spre seară
Vântu-n cercuri se roteşte
Le ridică, apoi coboară
Soarele încet, roşeşte.
 
 
Sub cireş îmbujorate
Poposesc frunzele toate
Şi îşi spun ca-ntre surate
Lungi poveşti de vremi uitate.
 
 
Mă aşez încet pe frunze
Să ascult poveşti de toamnă
Însă şoaptele-s confuze
Lord la joacă mă îndeamnă.
 
 
Cu năsucul ca de smoală
Umed, rece, se strecoară
Printre frunzele ce zboară
Şi foşnind îl înconjoară.
 
 
Se-nvârte ca o elice
Şi din ochi îmi dă poruncă:
„Ce tot stai”? parcă îmi zice
„Uite mingea… hai, aruncă”!

Sursa foto: http://www.criserb.com/blog/gasit-rottweiler.html

Prefix

de<al2lea>
Prefixul este cum se zice
O cifră nouă-n cap de zece
Şi bucuros vă spun aice
Ca am parcurs vreo cinci  încoace

În doisprezece am schimbat prefixul
Şi mă gândesc acum… ce bucurie!
Şi făr-să vreau apuc în mână pixul
Să povestesc a vieţii feerie.

Trăiesc din plin, iubesc pe Primadona
Pe „Micul prinţ”, cu-a lui prinţesă mică
Şi-al vieţii val străbat ţinând timona
Privesc în viitor fără de frică.