Archive for the ‘Poezie’ Category

Sunt ani de-atunci…

Untitled1

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De când scriam  cuprins de vrajă

Şi noaptea-ncet, într-un târziu

visam cuprins de-a poeziei mreajă

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

De ce s-a întrerupt de-odată

Izvorul cald, izvorul viu

N-aş fi crezut… nu, niciodată!

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Dar simt acum din nou chemarea

Şi simt din nou că vreau sa scriu

Prea lungă fost-a aşteptarea…

 

Sunt ani de-atunci… nici nu mai ştiu

Visam cuprins de-a poeziei mreajă

Dar simt din nou că vreau să scriu

Să fiu cuprins de-a poeziei vrajă…

Catren de toamna

IMG_2228
 
IMG_2229
 
                                                                           E toamnă din nou în grădină
                                                                           Şi boabe de struguri sunt mii                                             
                                                                           Şi soare şi frunze se-mbină
                                                                           Cu coşuri umplute în vii…

Poveste in oglinda

inspirată dintr-o poezie a mameinineta

e greu să vezi că timpul
se scurge-ncet şi iată
te uiţi iar la oglindă
şi crezi că nu-i curată
chipul ce vezi acolo
familiar iţi pare
sunt totuşi eu, aievea,
sau poate mi se pare…?

zâmbeşti apoi …
şi chipul pare
ca totuşi e al tău…
ce-asemănare!
din zâmbet se revarsă
lumină caldă care
imbracă totu-n aur
chiar, vede fiecare!

Oglinda mincinoasă
iar tresare
o laşi… şi-ti spui acum
ce importanţă are?
maturitatea este
aşa… o carapace
ce sufletul imbraca
si diferenţa face…

 

…Şi ce dac-am dispărut?

 
 
 
…şi ce dac-am disparut
aşa… de-odat’ din blogosferă?
eu cred că nimeni n-a ştiut.
Şi mă întreb cum de-am crezut
prietenii că mă preferă…
 
🙂

Şuetă de toamnă…

Sursa foto: http://www.infogradina.ro/plante-decorative/plante-decorative-cu-flori/crizantema-floarea-de-aur/192/
Inspiraţie (prima strofă) : maminineta – comentariu la postul meu precedent „Poveste de toamnă

Toamna ta sau toamna noastră
La Sătmar sau Băileşti
Crizanteme pune-n glastră
Toamnă, tu ne uluieşti!

Crizantemele-n grădină
La şuetă se adună
Iar cea galbenă suspină:
– Vine iarna, nu-i a bună!

Îşi ridică capul doamna
Cea cu albă pălărie:
– Fetelor, a noastră-i toamna
E motiv de bucurie

– Toată vara suspinat-am:
„Ce frumoasă-i gradiniţa!”…
Florile ce admirat-am
S-au uscat…la fel şi viţa

Nu fiţi triste, voi surate
Ia priviţi… mândreţe mare
Toamna nu-i pe terminate
Ridicaţi capul în soare!

Când natura parcă-i moartă
Si când vântul suflă tare
Noi avem o altă soartă
Devenim înfloritoare…

Poveste de toamnă

Sursa foto:http://ionut.toateblogurile.ro/2009/09/21/toamna-sufletului-meu/

 

de<al2lea>

Soarele spre munţi coboară
Ceru-i minunat spre seară
Nostalgii de astă-vară
În suflet ţi se strecoară.
 
 
Vântul bate şi-nfioară
Răsucită sus, pe creangă
Frunza roşie ce parcă
Se transformă într-o… barcă.
 
 
Pe când vântul se-nteţeşte
Vâjâind prin crengi golaşe
Frunza-ncet pe vânt porneşte
Roi de frunze să îngroaşe.
 
 
Zbor de fluturi par spre seară
Vântu-n cercuri se roteşte
Le ridică, apoi coboară
Soarele încet, roşeşte.
 
 
Sub cireş îmbujorate
Poposesc frunzele toate
Şi îşi spun ca-ntre surate
Lungi poveşti de vremi uitate.
 
 
Mă aşez încet pe frunze
Să ascult poveşti de toamnă
Însă şoaptele-s confuze
Lord la joacă mă îndeamnă.
 
 
Cu năsucul ca de smoală
Umed, rece, se strecoară
Printre frunzele ce zboară
Şi foşnind îl înconjoară.
 
 
Se-nvârte ca o elice
Şi din ochi îmi dă poruncă:
„Ce tot stai”? parcă îmi zice
„Uite mingea… hai, aruncă”!

Sursa foto: http://www.criserb.com/blog/gasit-rottweiler.html

Prefix

de<al2lea>
Prefixul este cum se zice
O cifră nouă-n cap de zece
Şi bucuros vă spun aice
Ca am parcurs vreo cinci  încoace

În doisprezece am schimbat prefixul
Şi mă gândesc acum… ce bucurie!
Şi făr-să vreau apuc în mână pixul
Să povestesc a vieţii feerie.

Trăiesc din plin, iubesc pe Primadona
Pe „Micul prinţ”, cu-a lui prinţesă mică
Şi-al vieţii val străbat ţinând timona
Privesc în viitor fără de frică.

 

De vreţi să ştiţi…

de<al2lea>
De vreţi să ştiţi cum ştiu că vine vara
Să ştiţi c-observ că tot cireşul s-a-nroşit

 

 

De vreţi să ştiţi cum ştiu că vine vara
Sa ştiţi c-observ că trandafirii-au înflorit

 

De vreţi să ştiţi cum ştiu că vine vara
Lămâiul meu cu flori s-a-mbogăţit

 

 

De vreţi să ştiţi cum ştiu că vine vara
Miros de caprifoi s-a răspândit…

 

Mâna Maicii Domnului (caprifoi)

Lord

Lord

de <al2lea>

 

Cu ochi limpezi, de cărbune
Şi cu blana neagră, groasă
Din privire parcă-ţi spune:
„- Brrrr, ce iarnă friguroasă!”

 

Ar veni în casă dacă
L-ai lăsa şi parcă-ţi cere
Să te-nduri să-l laşi oleacă
Doar în hol, să-i faci plăcere.

 

Încetuţ uşa împinge
Şi strecoară o lăbuţă…
Te priveşte şi te-nvinge
Cu doi ochi de cafeluţă.

 

Ce să-i faci? Îl laşi în casă
Şi porneşte dând din coadă
„-Voie este lângă masă?”
Stând pe loc, parca te-ntreabă…

 

„- Stai cuminte, nu se poate!
Ia stai jos, că mama vine
Şi-o să-ţi dea un pic de lapte
Şi-un „bombon” cu vitamine…”

 

Iubire interzisă

de <al2lea>

Noapte-albastră se aşterne
Peste lumea îngheţată
Luna se trezeşte-alene
Jos, sunt codrii ca de vată

 

Peste dealuri, ceaţa deasă
Cade-ncet, natura-mbracă
De pe cer, luna să-i ţeasă
Un veşmânt de promoroacă

 

Vântul şuieră întruna
Şi voios porneşte jocul
Zboară sus, atinge luna
Bucuros să-i simtă focul

 

„- Doamna mea, privesc la tine
De un timp şi-mi creşte dorul
Iată, nu ma pot abţine
Şi te-ntreb: primeşti amorul?”

 

Însă luna-i ca de gheaţă
Ea pricepe-a lui dorinţă
Şi zâmbind, îi spune-n faţă:
„ – Ce vrei tu, nu-i cu putinţă!

 

Eşti frumos, viteaz, şăgalnic,
Măgulită sunt de-amorul
Ce-mi arăţi, dar e zadarnic…
Vei zbura… şi-am să-ţi duc dorul.

 

Lumea mea de sus e rece
Suflul tău mi-aduce-aminte
Cum că vântul vine, trece
Nu poţi crede-a lui cuvinte”.

 

Vântul trist în jos se-avântă
Suflu-i rece codru-ngheaţă
Numai brazii îi ascultă
Plânsetul de dor, în ceaţă.

 

Zboară peste lacu-n care
Luna rece se-oglindeşte
Roi de stele-n urmă-i pare
Un alai ce-l însoţeşte

 

Obosit şi trist loveşte
Geamul cald la o căsuţă
Unde focul încălzeşte
Un fecior şi-a lui drăguţă.

 

Şi privind cu jind la junii
Fericiţi ce se sărută:
„ – Doamne, ce noroc au unii!”
Şi-n codru-napoi se-avântă…