Iata cateva definitii noi ale unor termeni vechi…
PRUDENT: pasta de dinti cu extract de prune MONOLOG: olog de un picior BIOLOG: olog de ambele picioare SEXOLOG: olog de sase picioare???Dictionar explicativ (DEX)
Prinsea sau Leapsa… that is the question…
Toata lumea ii zice “Leapsa”. Eu stiu din copilarie ca jucam “Prinsea”. Adica jocul in care un copil fugea dupa altii si incerca sa-l prinda. Sau macar sa-l atinga. Adica era vorba de un “alergator” si mai multi “alergati”. Pentru ca tu “alergat” sa nu devi “alergator” trebuia sa nu te lasi prins sau atins. Pentru asta s-au inventat diferite variante ale jocului: “Prinsea pe starcite” sau “Prinsea pe ouate” (adica cel alergat trebuia sa se “starceasca” (aseze) ca si cum s-ar oua daca exista pericolul sa fie atins de alergator), “Prinsea pe cocotate” (adica cel alergat trebuia neaparat sa se cocoate pe gard, pom, bolovan sau orice obiect care era mai sus decat nivelul solului), sau “Prinsea pe animale” (cand trebuia sa rostesti repede un nume de animal, mereu altul daca erai de mai multe ori in pericol). Acum realizez ca Leapsa e tot un fel de prinsea, adica dupa ce o primesti, trebuie sa o dai la altul… Asa ca ma grabesc sa onorez leapsa primita de la Maminineta:
,,cele mai bune condeie din on-line-ul românesc. Care sunt cei mai buni “creatori de conţinut” original (dincolo de marketing, pricepere tehnică, influenţă etc). Talent la taste, aşadar.”
Mami, tu esti una din preferatele mele. Te nominalizez desi am primit leapsa de la tine. Stilul tau ma inspira sa-ti raspund in versuri sau mai nou, sa scriu si eu cate o poezie. Apoi Nea Costache care stie sa povesteasca povesti inspirate din viata de la tara, cu un grai neaos oltenesc. Apoi Alin, care e Pamflezistul si care ma bine-dispune de cate ori ii citesc creatiile. Si scrie pamflete din ce in ce mai bune. Weiter so, Alin! Nenea Iancu, cu poeziile si proza lui gastronomica minunata. Am invatat multe secrete ale bucatariei de la tine, nene Iancule. Nu am s-o uit nici pe Mirela, care ne imbata cu parfumurile franzuzesti si nu numai, dar nici pe Trexel “sa mori tu”, vecinul meu scump la vedere. Pe Satmareanca nu o nominalizez. Uite asa! Ca nu prea mai scrie ca e ocupata sa dea mana cu persoane importante… nu spun nume.
Vania, este la fel de aproape de sufletul meu ca si Nea Costache. Scrierile lui ma bucura de fiecare data, desi sunt cam puturos la comentarii… Deci “Prinsea” merge mai departe si sa nu incercati sa va starciti sau sa va cocotati sau sa-mi ziceti in vreun fel, ca nu am nici coarne, nici nu mormai nici nu arat ca alte animale…
Sunt numai eu, cu cel de-al2lea blog al meu…
Toamna…
de <al2lea>

Vantu-o ia, o poarta-n brate Si-o aseaza-ntre surate Cand pe cer, un stol de rate Se grabesc spre tari uitate
Codrul si-ambracat vesmantul Colorat, apoi in soapte Vantu-acopera pamantul Cu un strat de frunze moarte
Un stejar batran priveste La minunea colorata Veveritei ii sopteste: “Toamna asta-i minunata!”
Şi dacă!
Şi dacă se îmbolnaveşte Primadona… nu ştiu ce le fac ăstora care ar trebui să dea bani pentru sănătate! Le fac… le fac mustăţi pe Bannerele electorale, fir-ar mama lor a dracului! În toamna asta, de la începutul sezonului rece, Spitalul Judeţean II, adică fostul Municipal, nu are încălzire. Primadona e de gardă azi şi e îngheţată bocnă. Îi îngheaţă mâinile pe instrumente.

Din vară se vorbeşte de înlocuirea cazanului, dar banii nu sunt, numai în buzunarele celor care fac campanie electorală. Băse are Bannere cat blocul, din care ne priveşte “ocrotitor” cum trăim bine! Aşa ceva nu poate fi adevărat! Stau bolnavii în pat cu pătura peste cap. Cum e posibil, să se întâmple aşa ceva?
Cine trebuia să aloce banii şi nu a făcut-o? Ce zice Consiliul Judeţean şi Primarul de treaba asta?
Cui îi pasă că medicii se îmbolnăvesc în spital? Cui îi pasă de bolnavii care dârdâie sub pătură? Cui, domnule Primar? Puteţi dormi noaptea ştiind că într-unul din spitalele municipiului pe care îl conduceţi bolnavii suferă, pe lângă boală şi de frig? Cum ar fi domnule Primar să fiţi operat în gardă de un medic cu mâinile ca de gheaţă tremurând şi el şi dumneavoastră de frig?
Acuma, în afară de medicamente, trebuie să-şi aducă bolnavul şi calorifer electric ca să nu-i stea inima. Mai ales la Cardiologie. Ca să nu mai vorbim şi de secţiile chirurgicale din spital.
De-amar! Halal să vă fie domnilor conducători!
Yoga şi alcoolul…
Va prezint mai jos câteva din poziţiile preferate de yoghinii consacraţi sau… “vopsiţi”
Poziţia SavasanaPoziţia de relaxare totală

Setu Bandha Sarvangasana
Aceasta poziţie calmează creierul şi picioarele obosite…
Marjayasana
Această poziţie stimulează vertebrele…
Halasana
Excelent pentru spate si dureri de gât…
Dolphin
Excelent pentru umeri, trunchi, braţe şi picioare…
Salambhasana
Bun exerciţiu pentru gât, abdomen, coapse şi picioare…
Ananda Balasana
Poziţie bună pentru masajul şoldurilor…
Malasana
Aceasta poziţie intăreste genunchii şi muşchii spatelui…
Katie Melua, Eva Cassidy – What A Wonderful World
Ati auzit de Katie Melua?
Am descoperit-o pe blogul noului meu prieten “Skybilon“
Pălinca de ZETEA… sau arta distilării
De cum intri, observi două cazane de cupru aşezate pe un postament sub care arde neîncetat focul. Peste tot domneşte o curăţenie exemplară. Ni se povesteşte despre fluxul tehnologic, despre ce fel de fructe se folosesc la distilarea ţuicii. In principal se distilează pălincă din prune, dar si din pere, sau fructe de pădure. Localnicii preferă pălinca din prune cărora nu li s-au îndepărtat sâmburii (are o aromă specială, de sâmbure), dar sunt şi clienţi care doresc să aibe pălincă din prune fără sâmburi. Sunt impresionante butoaiele uriaşe cu borhot, dar şi mai şi faptul ca dintr-un recipient zidit (răcitorul) curge prin două ştuţuri vodca, iar prin cel de-al treilea, pălinca, adică ţuica distilată a treia oară. Suntem îmbiaţi să gustăm. Cei curioşi îşi trec degetul prin jetul de pălincă şi apoi repede în gură. Aburii de alcool îţi îmbată simţurile şi se simte chiar şi aroma de sâmbure. Unul din angajaţi ne face o demonstraţie. Umple un pahar de cupru şi îl aruncă pe cazanul încins, care ia foc instantaneu. Focul se stinge în cateva momente, după ce alcoolul s-a evaporat.
Suntem conduşi apoi, spre locul de îmbuteliere. Ni se spune că imbutelierea se face manual, dupa ce sticlele sunt spălate tot cu pălincă, pentru a nu se altera conţinutul sticlelor. Domnul Zetea foloseste sticle personalizate, de o formă specifică, prevăzute cu două tipuri de dopuri prevăzute cu elemente de siguranţă menite să descurajeze pe cei cărora le-ar veni ideea să-i fure patentul.
Masa de imbuteliere
Sticle personalizate
Gazda ne povesteşte cum la începutul afacerii a început cu îmbutelierea în sticle normale, etichetate, dar că în timp, s-a hotărât să treacă la sticle personalizate si comercializare în magazine de specialitate şi mai puţin în restaurante.
“Renumele nu-mi permite să produc în cantităţi industriale, iar calitatea produsului mă obligă să am şi un ambalaj pe măsura” - ne spune interlocutorul nostru.
De-asupra intrării observ ceea ce gazda noastră ne povestea mai înainte: tipurile de sticle de ţuică Zetea, aşa cum au evoluat în timp.
Pe peretele alăturat, observ şi alte modalităţi de ambalare, în sticle de diverse forme şi mărimi, unele mai mult decât ingenioase.
Din grup vine întrebarea dacă e adevărat că pălinca este cu atât mai bună cu cât este mai veche. Acest “mit” a fost urgent spulberat de spusele domnului Zetea, care ne-a explicat că o pălincă de proastă calitate va rămâne de proastă calitate şi după zece ani. Culoarea specifică nu este dată de vechime ci de modul de păstrare după distilare. De obicei lemnul butoiului în care se păstrează, dă culoaarea pălincii.
Din atelierul de îmbuteliere intrăm în expozitie. Aici, gazda noastră ne prezintă o serie de diplome şi certificate de atestare a calităţii. Sunt afişate pe perete o parte din diplomele de excelenţă, premii obţinute în ţară şi în străinătate. “Pălinca de Zetea e cunoscută peste tot în Europa, chiar şi la Bruxelles”, ne spune mândru, domnul Zetea.
Expozitia îmbină cu gust obiecte specifice activităţii de distilare, alături de o multime de statuete executate din ceramică, opera unui artist local. Aceste obiecte sunt folosite ca elemente de decor în cadrul expoziţiilor din ţară şi din străinătate.
Afacerea a fost pusă pe picioare de tatăl domnului Zetea, a carui fotografie troneză la loc de cinste în expoziţie.
“Dar să nu stăm în picioare” – zice gazda noastră perfectă. “Vă invit să degustăm pălinca de Zetea şi să servim masa”.
Urcăm pe scara interioară şi ne aflăm în livingul familiei Zetea. Pe masă se află deja gustările pregătite cu migală de doamna Zetea, o gospodină excelentă, iar în şemineul din colţ, arde focul. Se aude în surdină o muzică aleasă cu bun gust.
Atmosfera e mai mult decât plăcută, totul este aranjat cu atenţie iar gazda este perfectă. Vorbeşte cu fiecare dintre noi şi ne povesteşte atât despre ceea ce a realizat, cât si despre proiectele de viitor. Gustăm pe rând pălinca de prune, apoi pe cea de pere. Observ că pălinca de pere e îmbuteliată într-o sticlă pe care nu am mai văzut-o până acum. Sticla este alba şi mată, parcă acoperită cu brumă, singurul loc transparent fiind o fereastră, o lupă de fapt, prin care daca priveşti se vede în faţă sigla firmei, iar în lateral, portretul domnului Valer Zetea, tatăl gazdei noastre.
Privesc spre focul care arde în şemineu. Văd o întregă viaţă dedicată muncii şi pasiunii pentru lucrul făcut bine. Lăngă foc, un fotoliu de piele. Domnul Zetea imi şopteşte: “Acesta este fotoliul în care vreau să îmbătrânesc”…
Cum sa ceri o crestere salarială… şi un răspuns pe timp de criză, din partea şefului…
Raspus Sef
Dragi colegi,
Gura păcătosului…
Ea: Nu-ti place casatoria?
El: Ehm… sigur ca-mi place…
Ea: Bine, atunci de ce nu te-ai recasatori?…
El: Bine, daca-ti face placere, m-as recasatori… si inca cum!…
Ea: Te-ai recasatori?…
Ea: …si ai dormi cu ea in patul nostru?
El: pai unde sa dormim?
Ea: …si ai inlocui pozele mele cu ale ei?
El: Ehm… normal!…
Ea: …si, i-ai da si masina mea?…
El: Nu… nu are permis…
OPS!!!!!!!
Artă împinsă la sublim…Trupa de balerini surzi



