Belis-Fantanele, taram de vis in nordul muntilor Apuseni…

Ieri, am putea spune ca a fost prima zi cu adevarat frumoasa, zi in care mai mult ca oricand chemarea naturii te-a facut sa iesi  nu numai afara din casa, ci sa parasesti orasul in cautarea frumusetii virgine daca se poate, adica a naturii imbracate in straie de primavara. Si pentru ca am primit o invitatie de a ne petrece un week-end la Belis, langa lacul Fantanele, ne-am indreptat spre minunatele meleaguri din zona de nord a muntilor Apuseni. Am poposit la Pensiunea Ana&Irina, pensiune de 4 margarete, situata in localitatea Belis, la o altitudine de 1200 m, la confluenta dintre muntii Gilaului, Vladeasa si Muntele Mare.

Gazda ne-a intampinat cu mancaruri traditionale. Incepand cu dulceata de afine si zmeura si terminand cu specialitati din carne de porc sau pasare, ciuperci din productie proprie, toate produse bio facute in casa, spre deliciul turistilor. Conditiile de cazare sunt excelente: camere mari si spatioase, curatenie, baie cu jacuzi, confort de 4 margarete… iar aerul curat te indeamna la drumetii. Padurea de brazi din apropiere e minunata. Covorul de muschi atenua greutatea pasilor nostrii iar ciripitul pasarilor imi aminteau de drumetiile din copilarie…si  nu pot sa nu va spun ce fericiti am fost cand am vazut spectacolul de culoare oferit de brandusele de primavara care parca de abia asteptasera topirea zapezii. Desi inghetat, lacul Fantanele oferea o priveliste de nedescris. A doua zi, duminica, dupa ce am servit un mic dejun delicios, gazda noastra ne-a pus la dispozitie doua ATV-uri pentru o plimbare de dimineata. Aerul rece si ozonat ne-a biciuit fata, vantul de primavara paraca ne intra sub haine, dar nimic nu mai conta. Ma gandeam ca aceeasi senzatie trebuie sa o aibe si motociclistii in timp ce gonesc pe sosele. Oricum, noi eram mai in siguranta pe 4 roti. Dupa prima tura de recunoastere pe care am facut-o singur, am luat-o si pe Primadona intr-o calatorie prin centrul comunei si apoi mai sus, spre deal, pana la prima padure de brazi. La intoarcere, targul de duminica era in toi, de abia am gasit drumul de acces spre pensiune. Rasarisera ca din pamant tarabe cu haine, carute cu negustoeri de gaini, purcei si cine mai stie ce… Am parcat ATV-ul si impreuna cu prietenii am pornit intr-o drumetie prin padurea de brazi care margineste proprietatea pensiunii Ana. Am coborat pana la parau, apoi am urcat din nou pana la paratraznete si de acolo ne-am intors, cu parere de rau ca cele doua zile de vis erau aproape pe sfarsite. Am facut fotografii, am filmat mult, ne-am bucurat de soare si aer curat si chiar de racoarea din mijlocul padurii… pentru ca trebuie sa va spun ca la pranz erau 24 de grade. Am promis ca o sa ne intoarcem si ca o sa ne indemnam si prietenii sa viziteze locurile. Desi un pic cam departe de Satu Mare (178 de Km pe GPS), merita efortul.  Cateva din fotografiile facute, vi le ofer in slide-ul de mai sus…