La bloc

Domnul inginer coboară din maşină, încuie, priveşte în sus şi în jos la straturile proaspăt săpate şi intă mulţumit în holul blocului. Intră la magazinul amenajat în fosta uscătorie să cumpere pâine şi dă nas în nas cu coana Zena.
– Sarut mâna…
– Bună ziua, zice coana Zena  strâmbând din nas. Iese grăbită şi urcă scările şontâc-şontâc…
– Ce-o fi având? întreabă domnul inginer.
– Ei, nu ştiţi? Va fi şedinţă de scară. Nu toată lumea e de acord să se facă acoperiş pe bloc – zice vânzătoarea cu un zâmbet ironic în colţul gurii.
– Şi… cine nu e de acord? Încearcă domnul inginer să capete informaţii…
– Păi… coana Zena zice că ea nu e de acord să se folosească banii din chiria pe magazin pentru aşa ceva… că, mai bine s-ar împărţi la fiecare familie… că şi dânsa are dreptul… şi-apoi, dacă vrea, îşi aduce un scaun în magazin şi stă toată ziua aici, că-i umblă…
– Da? Şi mai cine nu e de acord?
–  Ei, cine… toti de la etajul unu… “Cine stă la patru, să-şi facă acoperiş, doar n-o să le fac eu din banii mei… pe mine nu mă plouă”
După cum se maimuţărea, se vedea de la o poştă că era vorba de Milica, vecina coanei Zena.
– Acum îi ţinea partea, zice vânzătoarea râzând… Mai acum câteva luni se făceau curve, în gura mare, pe scară… hahahaha….
– Mulţumesc, tanti Lena, zice domnul inginer. Ia pâinea şi dă să iasă . În prag, Zoli baci.
– Ce faci vecine?
– Acum am venit de la serviciu. Dumneata?
– Jól, köszönöm. Ai citit anunţul? Şi arată înspre afişier.
– Aaaaa, şedinţa? Mi-a zis tanti Lena. Şi când va fi?
– Păi la ora 8, să vină toată lumea acasă, zice coana Zena…
– Aşaaaa… păi, Dumneata ce părere ai?
– Eu zic că un mă bag… şi aşa coana Zena zice că ce dacă esti inginer… ce, toată lumea trebuie să facă ce zici Dumneata?
– Bine, Zoli baci, om vedea… eu mă gândeam să facem ceva util cu banii.
– Aşa zic şi eu, dar nu cred că vin la şedinţă, am o trebă în oraş… Na, akkor jó. Viszontlátásra!
– Viszontlátásra, Zoli baci…
………………………………………………..
Domnul inginer se întoarce la maşină, deschide portbagajul şi începe să care în scara blocului mai multe ghivece cu flori curgătoare si nişte suporti speciali pentru a le monta pe balustradă. Câţiva copii vin fuga şi se oferă să ajute.
– Domn’ inginer, staţi că vă ajutăm noi…
– Foarte bine. Uite eu montez suporţii şi voi aduceţi florile. OK ?
– Gata, zic copii şi se reped să aducă ghivecele.
– Aveţi grijă să nu le rupeţi !
– Nici o grijă, domn’ inginer…
Încet, încet, balustrada se umple de flori spre bucuria copiilor.
– Putem să le udăm?
– Sigur, sigur… aveţi grijă numai să nu puneţi pre multă apă, că udăm scara…
Domnul inginer intră pentru un moment în apartament . Prin uşa intredeschisă, o aude pe coana Zena:
– Ce faceţi mă aici? Ce e gălăgia asta?
– Udăm florile, tanti Zena.
Aceasta se uită înspre balustradă, parcă îmblânzită puţin şi zice:
– Ia te uită ce flori frumoase… Cine le-a adus?
– Domnul inginer, zic copiii cu mândrie… Noi l-am ajutat!
– Daaaa??? Ptui, ce hâde sunt….! şi intră în casă aproape impiedicându-se…
Domnul inginer se uită la ceas şi gândeşte : „Mai sunt 30 de minute pâna la şedinţă . Va fi o sedinţă interesantă”. Mai priveşte o dată balustrada înverzită şi intră zâmbind în casă… 

                                               Foto cu flori de la Elisa

43 responses to this post.

  1. ….al breaku coana Zena asta…… Sa faca schimb de apatament cu unu de la patru!!!…Mai zice asa???

    Răspunde

  2. Nu mai e cazul…
    Acoperisul s-a facut, asa cum a zis domnul inginer… 🙂

    Răspunde

  3. mi-am adus aminte de o faza mai de demult cind vietuiam intr-o garsoniera de serviciu de 15 m patrati cu Ma’sa si Al’mare. Xulescu administrator : tovarasi , va rugam sa nu mai aruncati la canalizare resturi alimentare, tampoane si alte lucruri care pot infunda canalizarea pentru ca este neplacut pentru cei care stam la parter , sa ne iasa in casa rahatul , iar cheltuielile le suportam cu totii.
    Raspuns : şie ma doare pi mini , ca oricum io ma mut di aişia.
    Raspuns la raspuns : io m-am mutat si voi tot in cacatul vostru ati ramas.

    Răspunde

  4. @tac’su
    Asa e. E nashpa la parter… toate cele iti ies din canalizare…
    🙂
    Eu am stat putin la parter. Apoi m-am mutat la etajul doi. A fost o perioada interesanta cat am stat la bloc. Imi aduc aminte o multime de lucruri. Poate mai scriu dintre ele. Multe intamplari mi se par acum comice…

    Răspunde

  5. Ba , da-o-n colo , si tu esti treaz inca , si la tine-i STOP.

    Răspunde

  6. Opiniile doamnei Zena sunt pertinente. În definitiv, de ce să plătească toţi ca să huzurească doar cei de la IV?

    Răspunde

    • @Vania,
      Pai aia de la 4, se razbuna si ei si treg apa cu tot felul de chesti, ca sa infunde canalizarea si sa le iasa la aia de la parter prin sifonul dela baie… 🙂
      Asa ca daca se infunda canalul, n-au decat sa plateasca sa se desfunde, de ce sa huzureasca cei de la parter?
      🙂

      Răspunde

  7. Si io-s de acord cu d-na Zena: ce, sa plateasca doar aia de la IV ca pe aia-i ploua! Si cu acoperisurile alea-i cam cu cantec: n-ati auzit cate acoperisuri au zburat pe furtuna prin Targu-Jiu, si-au strivit masinile oamenilor?

    Răspunde

    • @Nea Costache,
      Domnul inginer a comandat acoperis dupa normele europene. Din tabla, cu scurgere in canalizare si sub nivelul bordurii de pe bloc. Nici nu se vede din strada. Si este si acum la locul lui.
      Da ce-ai crezut?
      🙂

      Răspunde

  8. Posted by Cristian on februarie 6, 2010 at 4:46 pm

    @Nea Costache si Vania cred ca glumiti 🙂

    Răspunde

  9. @Cristian Asta e optica generală…. 😦 Azi m-am apucat de curăţat de gheaţă trotuarul de lângă bloc şi vreme de două ore nimeni nu s-a oferit să mă ajute.Unii au preferat să-şi plimbe potăile, alţii s-au prefăcut ocupaţi cu cumpărăturile sau pur şi simplu se plimbau cu mâinile în buzunar. Aşa că am zis că ce plm să fiu eu mai fraier şi m-am retras la o pălincuţă bună… 🙂

    Răspunde

  10. Posted by Cristian on februarie 6, 2010 at 8:49 pm

    Ca mi-ai amintit de o plainca….ma retrag si eu la una mica 🙂

    Răspunde

  11. Posted by Cristian on februarie 6, 2010 at 8:49 pm

    palinca

    Răspunde

  12. Ar trebui sa puna toti bani pentru acoperis, ca apa daca curge, in jos curge nu in sus, si toti se inunda:))

    Răspunde

  13. Doamna Zena stiu cine e…copiii iara stiu…dar Zoli baci n-am idee…Intrebarea mea este…oare mai exista florile puse de domnul inginer?
    P.S. Acoperisul sigur mai exista, l-am vazut eu!
    Viszontlátásra

    Răspunde

  14. Revin cu un comment perosnal adresat domnului inginer. 🙂 Va multumesc mult pentru bannerul pus cu filmele dar daca ar si merge ar fi si mai bine.Va rog verificati inca o data atat la dumneavoastra cat si la primadona. Multumesc anticipat si sunt sigut ca veti remedia problema in cel mai scurt timp posibil 🙂 !

    Răspunde

  15. si eu am avut tot timpul „neintelegeri” cu babele; dar ce frumos le mai rezolvam eu pe cand abia ma pregateam sa cresc 🙂

    Răspunde

  16. @paulgsandu,
    Vai de mine! Si cum le…rezolvai?
    🙂

    Răspunde

  17. am speranta ca intrebarea e pusa numai dintr-o pura curiozitate, si nu din dorita „familiarizarii” cu unele metode mai curand „barbare” despre care voi evita sa vorbesc aici (asa cum am facut-o intr-alte randuri, deconspirandu-ma, mai ales ca inca mai sper la un loc in blogroll :))

    Răspunde

  18. pai bine atunci, recunosc: aruncam de la etajul 2 baloane bine umplute cu apa (nu prea nimeream eu, da oricum :), trageam cu cornete dupa ele de la acelasi indragit etaj, si la o adica eram gata chiar sa cobor; pana m-a prins odata mama si m-a tras de-o ureche din bucatarie pana in dormitor; de-atunci m-am multumit sa le mancanc in cap seminte; intentia era mult mai greu de dovedit 🙂

    Răspunde

    • 🙂
      Si eu am stat la etajul 2.
      era cel mai bun etaj. Urca si apa fara probleme, nu te ploua prin acoperis, nu-ti iesa buda in baie… ce ma…! Huzur!
      Ai si tu o adresa de mess, ceva, pe yahoo?

      Răspunde

  19. asa e, huzur la 2; apoi m-am mutat la 5 intr-un bloc cu 8 etaje; asta am inghitit-o usor numai pentru ca aveam propria mea camera; da’ oricum sora-mea a primit una mai mare si mai faina :))

    nu prea folosesc mess-ul, nici nu mai merge pe laptop-ul meu din nu stiu ce motive;
    pe facebook si skype insa pot fi cu usurinta depistat; id-ul e exact acelasi: paulgsandu..

    Răspunde

  20. Mai…balustrada nu-i balustrada iar poza este din casa mea..adica a fost asa caci le-am mutat nefiind suficienta lumina 😀
    Nici voi ,la bloc ,nu aveti geam pe scara?
    Deci,al 2-lea,cu poza mea vrei sa fii primul?

    Răspunde

    • @Elisa,
      Intr-adevar am luat poza de pe internet. Am gasit ca este cea mai frumoasa poza dintre cele la care m-am oprit si sper ca nu te superi ca am postat-o pe blogul meu. Noi aveam geam pe scara. Nu mai stau acolo de peste 5 ani si din cate am auzit, nu mai sunt nici florile. Amintirile, insa, imi sunt inca vii.

      Răspunde

  21. […] Mai vedem şi noi cum sunt băruleţele prin vecini… N-am mai fost în Ungaria din 1988…” – gândea Al2lea, care continuă să se ţină după anchetatori, neavând altă treabă mai bună de […]

    Răspunde

  22. Şi io huzuresc la doi din 20 octombrie 1975… 🙂

    Răspunde

  23. Buna!
    Sper ca ai receptat tonul meu glumet,nu-i problema,sunt obisnuita.Am trecut peste blogurile de la marele premiu „ca-mi place „si asa am citit si mi-a placut povestirea.Cand am ajuns la poza credeam ca am un deja vu 😛 si chiar aveam 😆
    Am si poze mai frumoase 🙂

    Răspunde

  24. Elisa
    Pai sper sa le gasesc pe toate pe net…
    🙂

    Răspunde

  25. […] – Ăă! Al patrulea! Nu ştiţi că mai era unu’? Ce i-am zis eu că-i de două ori Al2lea… […]

    Răspunde

  26. […] Zicea de trei tipi răpiţi cu care tocmai a stat de vorbă, Chinezu, Xreader şi Darius, că Al2lea nu ştiu ce-a făcut în Ungaria, că Crina i-a trimis un sms cu Dacă tăcem toţi, aceasta va fi […]

    Răspunde

  27. al2lea, gata, pana azi (sau maine!) e votarea, Sper sa fii RECUNOSCUT ca cel mai fericit blogger din lume, nu doar propus!

    Răspunde

  28. Paiii, te-am propus si eu pe-acolo azi!

    Răspunde

  29. […] mulţi au presupus că volubilul conviv trebuie să fie domnul plutonier-major Onici, astfel că Al2lea, în timpul peroraţiei, făcu semn ospătarului că plânge […]

    Răspunde

  30. […] zilnic. Apoi, pune-o pe Ada Rus – scrie mai îmbârligat, dar te uiţi şi tu la titluri. Al2lea e mai pe înţelesul tău, la Almanahe n-o să pricepi nimic, da’ scrie rar… Uite, Ana Peride! […]

    Răspunde

  31. Capacitatea unor acoperisuri de a rezista vitregiilor timpului este data in primul rand de modul in care sunt montate.

    Răspunde

Lasă un răspuns către Cristian Anulează răspunsul